Acomodarea cu neantul

lucian avramescu 2 2

Ieri m-am nimerit într-o adunare de puști de vânătoare, între 15 bărbați îmbrăcați cu un fel de salopete de camuflaj, spre a nu fi văzuți de iepuri, anulate de o vestă reflectorizantă încheiată pe deasupra, care-i făcea vizibili din lună. Asta pentru a nu se împușca între ei. Petrecându-se întâmplarea într-o regiune în care braconajul cu copoi, câini care prind din trei salturi orice iepure, biata sălbăticiune a dispărut, ca dropia, de mai mulți ani. Patrupedul care se simțea bine în grădinile cu varză, avea o unică virtute spre a supraviețui, fuga în viteză. Tot natura și omul, prin selecții abile, a făcut o rasă de câini care anulează viteza urecheatului ajuns în Oltenia o amintire și-n restul Câmpiei Române, doar în varianta domestică, de iepure în volieră.
Invitat, după o repriză de vânare de vânt la o gustare, cu slană de porc domestic și ceapă roșie, fără un păhărel de țuică, fiindcă legea a trecut cu interdicția de la șoferi la vânători, am asistat la o discuție de bune dispoziții lejere. Mă așteptam, ca în alte împrejurări – a se vedea o tăiere de godac, tranșat într-o curte, pe  un poster electoral vechi – să fiu provocat la discuții electorale sau să aud dispute pe candidați. Aș? Nimic. Unul a povestit cum face nevastă-sa zacuscă de ghebe. De ce n-ai adus și aici? – îl ceartă un tovarăș de eșecuri cinegetice. Am uitat și credeam că la prînz suntem acasă. Altul, Nelu, a povestit cum și-a curățat, în grădină, o năsadă de arboret să vândă terenul. Dacă-i fasonat, îi crește prețul. Cu cât îl dai? – a întrebat altul. Să văz, a zis proprietarul, care-i încă indecis la preț și chiar la vânzare. Nu vezi că tot ce se vinde, se vinde pe nimic!
Ajuns acasă azi, am fost atenționat că fiu-meu, Arin, avocat, vorbește la o emisiune pe TVR 2. A vorbit deștept, cu ironie, despre o chestiune legată de despărțiri de soți, certuri pe nimic între parteneri care au trăit în armonie o viață, cu toate că nu e specializarea lui avocățească, provocat fiind de o realizatoare pe care o știu guralivă. Nimic politic nici aici. Am destupat, apoi, sticla unor posturi specializate în făcut socluri unor politicieni și în demolat, cu buldozerul vorbei și imaginii, statuile altora. Dușmanii amicilor redactorilor par dușmanii personali ai mamelor lor și sunt striviți fără milă, ca niște gândaci. Am închis repede să nu mă apuce vreo enervare.
Voi merge la vot, eu și ai mei. Al patrulea război mondial care se petrece acum în bătătura României, sângeros și, pe alocuri, abject, curge mai departe, fără victime majore. Populația Facebook e și ea un detașament de luptă la baionetă. Încerc să nu mă mai bag, fiindcă sunt, ca și ceilalți, indiferent ce-aș spune, înjurat. Convingerea mea că de 26 de ani batem pasul pe loc, sau ne scufundăm ca magiunul în terci, iar cei calificați în meseria minciunii vor fi politicienii de ieri, de azi și de mâine, nu suferă ajustări sau adăogiri. Va ieși cum trebuie și după alegerile de duminică. Adică bine. Nu mă refer la popor, care-și mănâncă relaxat slana cu ceapă pe portbagajul unei Dacii, absent, în cea mai mare parte, la ce se petrece lângă el și, mai ales, deasupra lui.

Parteneri