Agerpres: Epoca brâncovenească – arhitectura

112 2

În timpul domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu a avut loc o puternică dezvoltare a artelor, epoca brâncovenească fiind, în general, o epocă liniștită a permis afirmarea artelor. Arhitectura, pictura, sculptura, precum și artele decorative, orfevreria, mobilierul și celelalte au atins forme superioare de realizare artistică, prin sinteza rezultată din asimilarea elementelor noi, occidentale, în elementele tradiționale, creându-se astfel un adevărat stil nou: stilul brâncovenesc. 

112Dintre toate artele însă, cea care cunoaște o înflorire și o strălucire deosebită este arhitectura. Arhitectura brâncovenească are nu numai un caracter religios, ci și unul laic, în timpul domniei voievodului martir Constantin Brâncoveanu fiind în plină înflorire.

Epoca brâncovenească este caracterizată de o arhitectura modernă. Incintele palatelor sau curțile boierești nu mai sunt închise, iar clădirile nu mai au ferestre mici, nu mai au aspectul de cetate fortificată. Ferestrele sunt mari, înalte largi; sunt construite pridvoare și foișoare de pe înălțimea cărora se deschide, largă, perspectiva peisajului naturii. Vechile case domnești sunt înlocuite cu palate ce amintesc de seniorul medieval, nobilul european. Palatele de la Mogoșoaia sau de la Potlogi au fațadele spre lac; loggiile sunt susținute de coloane sculptate. Pe un fond autohton, arhitectura din timpul lui Constantin Vodă Brâncoveanu se întregește cu influențe din Renașterea italiană și din baroc. Ornamentația, dominant florală, completează linia modernă, luminoasă, aerată a arhitecturii brâncovenești. 

Având un deosebit simț al frumosului, Constantin Brâncoveanu a căutat să imprime în toate construcțiile pe care le-a realizat propriile sale valori. El le-a zidit din motive de securitate personală sau pentru a nu se pierde ceea ce mai rămăsese de la înaintașii lui Basarabi sau Brâncoveni. La vechiul conac de la Brâncoveni, voievodul a înălțat o nouă casă în locul casei de țară a lui Matei Basarab. Tot acolo a restaurat, mărind-o, biserica-paraclis a aceluiași înaintaș. 

Edificii domnești au fost construite la Potlogi, Sâmbăta de Sus, Mogoșoaia, Doicești sau Obilești, din toate acestea nu au mai rămas decât cele de la Mogoșoaia și Potlogi. 111

Cel mai vechi dintre palatele brâncovenești a fost zidit în 1698, la Potlogi. Aici, la palatul de la Potlogi, care după unele mărturii era chiar mai frumos decât cel de la Mogoșoaia, Constantin Vodă venea adesea să petreacă înconjurat de Curtea și boierii săi. 

În vremea lui Constantin Vodă, drumurile erau grele, lungi, obositoare; se făceau popasuri numeroase, pentru odihna drumeților și schimbarea cailor de la rădvane. Așa se explică de ce erau risipite conace și curți brâncovenești pe atâtea drumuri ale țării, de la Dunăre până în Transilvania. 

Palatele și conacele n-au fost construite însă la întâmplare; locurile erau alese cu grijă chiar de voievod, într-un peisaj pitoresc unde, de cele mai multe ori, nu lipsea lacul în care sclipea fațada luminoasă a clădirii. Ele se înscriu fie pe drumurile cele mai bătătorite de voievod, ca palatul de la Mogoșoaia, legat de Curtea de la București, sau acela de la Potlogi, din apropierea celei de-a doua reședințe voievodale, de la Târgoviște; fie în locuri retrase, izolate, cum era conacul de la Obilești, în apropiere de Dunăre, pentru a evita drumul comun de la București la raiaua turcească de la Giurgiu, pe care a mers în două rânduri în viața lui: în 1703, când s-a dus la Adrianopol, și în 1714, când a fost dus la Constantinopol, de unde nu s-a mai întors. Și tot aici, la Obilești, își putea primi și oaspeții mai de seamă ce veneau de dincolo de Dunăre, cum s-a întâmplat în anul 1703, cu dregătorii otomani veniți de la Adrianopol. Un alt conac în care poposea uneori voievodul era vechea casă bătrânească de la Brâncoveni, fostul județ Romanați. Nenumărate interese financiare și comerciale l-au obligat să-și construiască sau să-și cumpere case și în Transilvania, la Brașov sau la Sâmbăta de Sus. Tot din interese, însă politice, și-a clădit un palat și la San Stefano, lângă Constantinopol, locul de petrecere al ambasadorilor. Cât de primitor trebuie să fi fost acest palat putem să ne dăm seama din faptul că după moartea voievodului și a fiilor săi, a fost cumpărat de marchizul de Bonnac, ambasadorul Franței la Constantinopol. 113

Deși țara era sub apăsarea turcilor și în raza de dominație a spiritului oriental, totuși Constantin Vodă a rămas un european. Palatele lui stau mărturie. Pe un fond autohton, construcțiile brâncovenești se întregesc cu influențe din stilul baroc. 

Constantin Vodă Brâncoveanu a fost un continuator strălucit al vechilor tradiții artistice românești, amplificate într-o viziune arhitectonică modernă. Căci, în ultimă analiză, concepția arhitectonică a celor mai de seamă construcții brâncovenești, de la Potlogi sau Mogoșoaia, nu este altceva decât forma stilizată și redimensionată a concepției arhitectonice care stă la baza vechii arhitecturi românești. 

Monumentele religioase înălțate în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care păstrează caracteristicile stilului brâncovenesc, ca biserica Mănăstirii Hurez (1693), biserica Mănăstirii Râmnicu Sărat (1697) sau Mănăstirea Colțea (1699), ating în această epocă apogeul unor forme arhitectonice afirmate încă din timpul înaintașilor săi. 

O renaștere a arhitecturii religioase se manifestă încă din timpul domniei lui Matei Basarab. Ceea ce aduce nou epoca lui Matei Basarab este amenajarea interioarelor bisericești. De unde până atunci pronaosul era despărțit de naos printr-un zid prevăzut cu o singură ușă la mijloc, din această epocă cele două părți componente ale bisericilor sunt despărțite numai prin trei deschideri arcuite, sprijinite pe stâlpi, care fac posibilă o comunicație ușoară și o vizibilitate perfectă. 

Elementele de arhitectură și de sculptură, inspirate din modelele venețiene ale meșterilor aduși în țară mai întâi de către Cantacuzini și apoi de către Constantin Brâncoveanu, sunt asimilate și interpretate după normele tradiției vechi românești de către meșterii români formați la școala de la Curtea lui Brâncoveanu. 

Toate aceste influențe occidentale, la care se mai adaugă și cele orientale, venite prin filiera constantinopolitană, asimilate la formele vechi ale artei românești, s-au cristalizat în ceea ce numim astăzi ”arhitectura brâncovenească”. 

Parteneri