Ana Luciana Avramescu: Noaptea dintre ani, între frumusețe și nebunie

Noaptea dintre ani este un lin dar pentru mulți oameni. Artificiile zburdă pe cer ca niște păsări care se pregătesc de plecarea în țările calde, dopul șampaniei aproape sparge geamurile casei, banii stau în buzunar plictisiți ca o superstiție amărâtă… În sat la noi, de revelion nu prea sunt artificii pentru că sunt interzise, dar anul acesta, venind copiii vecinilor din străinătate, au adus și artificii. Mama spune că e ca peste tot în lume. Din toate părțile exploziile multicolore își dădeau mâna pe cer. Spre Tisa, spre Dedulești, spre Valea Mare, exploziile se țineau lanț, lumini și bubuituri. Era frumos. Poate. Dintr-o curte vecină se aude muzică dată atât de tare – de trei zile continuu – că se poate auzi și în satele vecine. Să fie acesta cel mai inspirat mod de a serba sfârșitul de an? În fine… Viața nu este compusă doar din petreceri, râsete și bancuri. Viața este compusă și din muncă și din alergătură. Tata de exemplu, de anul nou, înainte de focul de artificii, a scris o oră. A început un roman care spune că este și nu este autobiografic. Ceva din el a publicat pe AMPress și mi-a spus că-l are în minte și nu vrea să piardă niște nuanțe. E primul lui roman după zeci de cărți de poezie și nu doar. Apoi ne-am distrat frumos toată noaptea. Concluzia: ”Anul nou este și va fi o sărbătoare uimitoare”…Fiecare alege s-o petreacă așa cum îi e firea. La mulți ani!
Ana Luciana Avramescu, elevă în clasa a IV-a, Sângeru