Ana Luciana Avramescu: Prostia românească

Ana Luciana Avramescu: Prostia românească

Prostia românească… Ce este aia, întreb? Este o jucărie politică sau o joacă de copii? Eu sincer știu că uneori e lucru serios. Dar de ce românească?! Exclus joacă de copii, exclus cântat si dansat. Dar ce este reușita româneasca? Poate că greșesc dacă spun ca lumea e fericită atunci când există o reușită. Sau nu… Poate chiar e ceva de bine când e o reusită. Cred ….. Sper….. Visez…… Îmi imaginez multe lucruri frumoase. Dar revenind la prostia românească, despre care tot aud și citesc, ce naiba e asta? Stiu că unui copil nu trebuie să îi vină nervi însă este prea de tot. Urăsc prostia în general și mă doare dacă ea e românească! Unii o pun pe seama politicii. Du-te naibii de politică, atunci! La fel du-te si tu șefie nebunească! Ce jucărie de prost gust ați creat oameni buni! Prostia românească voi ați creat-o, dacă chiar există cu adevărat. Da, pe cine păcălesc? Există, exista? Hai să mergem la premieri. Cioloș, Grindeanu, Tudose, apoi Dăncilă. Îi știu și eu fiindcă intră în discuțiile părinților mei, a musafirilor. Sunt și eu la masă, iar subiectele mele nu există. Firește că oamenii mari nu discută despre Robinson Crusoe, sau despre alt personaj din cărțile pe care le-am citit sau urmează să le citesc. Discută cu pasiune despre președinți. Nu-i mai numesc. Tii, dar cum îi mai schimbați nenică! Mă refer la premieri. Zici că sunteți vremea de-afară, ba soare, ba nor, ba ninsoare, dar aici măcar e cu motiv legat de vânt, da’ voi ce motivul lui Dumnezeu aveți? La școală când vorbeam despre primari, doamna ne-a întrebat ce credem despre Gabriela Firea. O colegă a zis că e frumoasă. Atunci, dacă-i vorba de frumusețe, jur că-i mai frumoasă Dăncilă. În concluzie, zic să o luați mai ușor cu căcărezele de capră, fiindcă politica așa îmi pare uneori. Dacă greșesc, iertare! Comparația mea nu are legătură cu respectivele doamne. Mi-e dor de-o zi în care cei mari să se oprească din polemicile lor despre cine e bun și cine nu e bun și să vorbească despre castelele cu ponei pe care mi le doresc. Azi l-am convins pe tata să-mi comande unul (mai am câteva), dar domnul emag uită să vină. Poate, mâine!
Ana Lucian Avramescu, Clasa a IV-a , Școala Sângeru

(editorial publicat pe femeide10.ro)

Articole asemănătoare