Ana-Maria Bocai: Te exilasem, Doamne!

Ana-Maria Bocai: Te exilasem, Doamne!

 

Prea multă suferință ne apasă
Nimic din ce e Sfânt nu ne atinge,
Sunt ochi în lacrimi, suflete în ceață
Pământul, Doamne, e acum doar sânge.
Strigăm zadarnic, nimeni nu aude
Că rău-i rău și-acum e tot mai mare,
Nici brazda noastră nu mai crește grâne
Iubirea unde-și caută alinare…
În viața noastră Tu nu-ți găsești locul
Suntem pierduți, corupți de bani si-avere,
Când pace vrem, să creștem în iubire
Dar nu e loc decât pentru putere.
Ne sfâșiem precum haita flămândă
O lacrimă se-ascunde printre gânduri,
Te caut, vreau să știu dacă ești bine
Te exilasem, Doamne, printre rânduri.

 

Articole asemănătoare