Ana-Maria Bocai: Vis de iarnă

Ana-Maria Bocai: Vis de iarnă

 

Ne poartă, iubite, paşii pe chei
De vise în vis născocite,
În inimi dorm patimi strânite de zei
Şi umbre se pierd răscolite.
Ne strâgem la piept, în tăcere, iubite
Doar iarna e vie în noi,
Iluzii se zbat de frig zgribulite
Petrec printre îngerii goi.
Şi zările cern un alb efemer
Aştern universul cu ele,
De cleştar e cupola lumii de ger
Îngheţate-s poveştile mele.
Iubire, speranţă…tot e împietrit
Viaţa iernii i se închină
Părăsită pe-un colţ de gând adormit
Călăuzind o străveche lumină.
E dragostea, ea, al nostru dar
Iubite, sărută-mă, acum!
Din vremea în care eram doar o stea
Către noi îşi croieşte-al său drum.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare