Andrei PLEŞU – Pe mîna cui sîntem?

Andrei PLEŞU – Pe mîna cui sîntem?

Am ajuns într-o situație în care e pretențios, utopic, deplasat să mai vorbim de partide politice, ideologii, convingeri, strategii electorale, instituții, legi, democrație, Europa etc. Lucrurile au coborît la un nivel amuțitor: te crucești, rămîi tablou, nu mai vrei nimic. Nici hazul de necaz nu-ți mai iese. Nu-ți rămîne decît să silabisești, printre ohtături, cuvinte goale, de neînțeles pentru cei care ne conduc, ne „reprezintă“, ne iau banii, mințile și speranța. Cuvinte „vechi“: decență, rezonabilitate, bună-cuviință, bună creștere, bun gust, bună purtare, vorbire îngrijită, comportament civilizat, onoare, stil. De inteligență și profesionalism nici nu mai îndrăznesc să pomenesc.
E din ce în ce mai greu să faci inventarul ingredientelor care strică rețeta normalității publice. Sînt puzderie și se multiplică de la o clipă la alta. Nu le poți anticipa, nu ai resurse de imaginație care să țină la zi profilul „peisajului“ politic autohton. Nici nu le poți califica recurgînd la vocabularul isteriei (legitime), căci ai avea sentimentul că aluneci spre grosolănia pe care o condamni. Dar e un fapt că politicienii noștri se mișcă pe o claviatură indigestă, fiecare cu „nota“ lui, cu dizarmonia lui, cu „sincopele“ lui morale și intelectuale: o „simfonie“ de mîrlani, neciopliți, țopîrlani, mujici, mitocani, mahalagii, derbedei, mocofani, țoape, semianalfabeți, bădărani, caftangii de bodegă, miștocari de cartier, nulități veleitare, țațe, pițipoance, scandalagii, băieți de băieți, și cîte și mai cîte specii eșuate, pe care nici marea grădină a lui Dumnezeu nu le mai poate absorbi…
Evident, nu vreau să umblu cu generalizări ofensatoare, dar nu pot nici să nu iau notă de cacofonia majoritară. Vor fi fiind, prin toate partidele, prin ministere, prin Parlament, și figuri digerabile, oameni cumsecade, bune intenții. Dar nu această categorie ocupă avanscena. La vedere sînt mediocritatea, gașca, pegra. Admit că nu te poți supăra pe diversitatea naturii umane. Pe orice palier social întîlnești exemplare degradate. Mai mult: fiecare dintre noi are, inevitabil, relele lui, partea sa de umbră. Dar nu toți avem în cîrcă soarta țării, „șefia“ instituțiilor publice, buna administrare a statului. Nu toți sîntem președinți ai Senatului sau ai Camerei, nu toți perorăm, țanțoși, prin diferite studiouri de televiziune, nu toți facem și votăm legile țării, nu toți avem ocazia să ne alegem „colaboratori“ fideli, în afara oricăror criterii de competență. Nu toți practicăm, ca pe un sport rentabil, spălarea de bani, nu toți ajungem în situația de a depune mărturii mincinoase, nu toți deținem poziții care să înlesnească traficul de influență, nu toți facem afaceri dubioase, păgubitoare pentru bunăstarea nației.
Citește întregul articol pe dilemaveche.ro

Articole asemănătoare