Atenție, domnilor Iohannis și Dragnea, să nu vă cadă nădragii!

Atenție, domnilor Iohannis și Dragnea, să nu vă cadă nădragii!

Cine bate pe cine? Nu, nu-i vorba de iarnă. Iarna dă cu ger, de Bobotează și după, ceea ce pare, până la minus 25 de grade, aproape normal. Mai jos începe să fie Siberia și noi n-am prea respirat bine la Vladivostok. Cine bate între cei doi purtători bățoși de nădragi politici – Iohannis și Dragnea? Sortiți din nou unui război intern, comprimat la doar două personaje (Băsescu s-a bătut cu mai toată lumea, nesuportând să nu-și vâre nasul peste tot și să nu zgârie, uneori, așa, de-al dracului, dar de cele mai multe ori o făcea fiindcă dorea să călărească bani, instituții, muieri), suportăm, iată, în plină iarnă, o terfelire reciprocă ”instituțională” de instituții. Instituția Dragnea dă în instituția Iohannis și invers. Ambii sunt doar ei înșiși, prefăcându-se purtători de interese naționale. Unul s-a suit pe meterezele Cotrocenilor, cu toate că până acum a hibernat, celălalt s-a crăcănat pe Parlament și Guvern, dorind să i se vadă uriașele-i boașe, umflate de hormonul ”votului popular”. Și unul și altul sunt rezultați dintr-o năucitoare și greu de anticipat avalanșă de simpatii sau din reculul unor răzbunări. Ambii au câștigat venind din urmă, suindu-se, culmea, pe spinarea aceleiași îngâmfări de filfizon care le-a dat cale liberă spre punctul de sosire. Îngâmfarea s-a numit, pentru ambii, Ponta și le-a servit drept treaptă, unuia spre partid, altuia spre Cotroceni.
De ceva vreme asistăm la un schimb actoricesc, pe scenă, de scărpinat cu palma lățită între craci, de parcă mâna, limitată ca dimensiuni, n-ar putea cuprinde bogăția aflată înăuntru. Atenție, zic eu, să nu vă cadă pantalonii! Domnul Iohannis scade simțitor nu doar în toate sondajele, ci și în el însuși, bazat prea mult pe o glorie câștigată pe scurtătură și o suficiență care l-a declasat urgent. Domnul Dragnea, celălalt combatant, care călărește în picioare doi cai, uită și el prea repede că puterea poate schilodi și cu cât cazi mai de sus cu atât noada doare mai tare. Citesc undeva că gestul grăbit al lui Ciorbea a adunat în mai puțin de două zile peste 100 000 de semnături de demitere a Avocatului ”Poporului”. Să nu-i spună nimic teleormăneanului chestia asta? Eu aș citi câte ceva aici, printre rînduri, și pentru domnia sa. Sau, cine știe, ca de multe ori, mă păcălesc!
De ce se bat ăștia? Pesemne că se bat pe plamuma noastră. Ca-n povestea cu Nastratin, sub geamul căruia se certau noaptea doi. Ia vezi bărbate, îl îndeamnă nevasta, de ce se ceartă oamenii ăia? Fiind iarnă, Nastratin Hogea iese învelit în plapumă. Se întoarce repede fără ea. Iaca, femeie, o lămurește el. Pe plapuma noastră se certau. Cum o luară, se împăcară! Poate că ar trebui nu să le dăm, ci să le luăm – și unuia și celuilalt – plapuma! Cele două îngâmfări pe mine încep să mă scoată din sărite, în egală măsură. Dragnea care a devenit omul-partid, dar care arată că nu dă doi bani pe partid, partidul c’est moi. Iohannis, din ce în ce mai mult o damigeană goală, conținutul evaporându-se fără a potoli setea cuiva. Teatrul celor doi care mor, ambii, de grija poporului, devine ieftin, fiindcă niciunul nu moare de grija nimănui. Ce-i de făcut? Ca de obicei, nimic! Sau, privind spectacolul, ne încăierăm pe cartiere, într-un partizanat de dinți scoși.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare