azi văd ce n-am văzut vreodată

 

în țara care se destramă
în țara care nu mai este
tu m-ai născut, iubită mamă,
ca pe un făt dintr-o poveste

erau și-atunci lupi și hiene
era și-atunci urât în lume
când tu și tata, fericiți,
mi-ați dat tu sân, iar tata nume

și-apoi, prea grijulii cu mine
m-ați apărat de cele rele
ținând departe norii negri
și mie dându-mi numai stele

azi nu mai sunteți, țin la rându-mi
copii departe de blestem
și-i ocrotesc cât pot și pot
dar pentru ei astăzi mă tem

ce va fi mâine? lumea moare
ca un gândac strivit de roți
și-i număr pe ai mei și încă
la socoteală îmi ies toți

doar voi murit-ați, și mi-ați luat,
ducându-vă, un ultim tril,
de pasăre ce se răsfață,
șansa de a mai fi copil

în urma voastră toate mor
puterea mea s-a rupt deodată
și-mi vine să mă duc și eu
într-o pădure neumblată

mă țineam aprig și voinic
de-aici pleca nemărginerea
din palmă stele-mi răsăreau
iubitele-mi știau menirea

azi văd ce n-am văzut vreodată
cuibul e rupt și răvășit
și uliii iau tot în gheare
iar noaptea n-are răsărit
și nu-ntrevăd decât un asfințit
fără sfărșit, fără sfârșit, fără sfărșit
Lucian Avramescu, 10 noiembrie 2017, Sângeru

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.