Bucură-te de ploaie, dragoste,
Inima bate altcum, ca la o liturghie,
În care îngerii țin isonul
Iar Dumnezeu, enervat că nu e crezut, el însuși învie
Bucură-te de ploaie, iubito,
Acoperișul casei noastre are țiglele toate,
Tu ești frumoasă ca mereu,
Iar eu merg încă drept, nu pe coate.
Undeva, aproape, am dușmani care-și țin
Dușmănia în ei ca pe o țigară
Pe care o fumează constant, îndârjit, crăpând de ură
Și de cu zori și spre seară.
E o zi minunată în care tu uzi ghivecele,
Afară plouă Dumnezeu, cu nemiluita,
Recapitulăm cu un zâmbet, trecând unul pe lângă celălalt,
Ce ne-a dat – așa se zice – ursita.
Plouă, de cu zori eram bosumflat
Refractar la nori, la ceață, la ploaie
Acum vremea de afară, chiar dacă nu s-a îndreptat,
E plină de viață, îmi place, prinde să se desdoaie.
La Sângeru nu s-au născut plopii fără soț
La Sângeru, plopii au întotdeauna pereche,
Iar veșnicia, chiar dacă peste tot e fără capăt,
Aici e mai lungă decât eternitatea și mult mai veche.
Lucian Avramescu, 7 octombrie 2017, Sângeru