bună ziua, acasă, sunt naufragiatul victorios

bună ziua, acasă, sunt naufragiatul victorios

 

Bună ziua domnule vecin, nu mă mai știi,
eram mic când am plecat în Madagascar
și-n Insulele Capului Albastru și Verde și Indigo,
acum vin din Italia unde am fast badantă,
am lustruit popoul unor bătrâni cumsecade,
mâncau puțin și se căcau la două zile o dată,
decesul lor m-a lăsat fără muncă
din acest motiv i-am plâns în hohote, mai tare decât fiii lor.

Ce de primăvară încape în silabele cuvântului acasă
în fiecare dintre ele nu găsesc pe cineva
aici, în prima silabă, locuiau tata și mama
au murit pe cont propriu, fiecare în felul său și n-am apucat să-i țin în brațe,
aici locuia fratele meu,
e altcineva în locu-i, ros de ură ca o râșniță veche,
și nevastă-sa mă privește de parcă m-am întors să le iau nucul din curte
și sora mea ar fi trebuit să fie aici
dar ea nu mai are loc de iubire
știind că m-am îmbogățit tot măturând prin lume odăile fără număr ale altora.

Hei, strigă imigrantul, care tocmai coborâse
de pe un vapor care se scufundase de mai multe ori,
sunteți acasă
și toți răspundeau cu mimica lor de borș rânced,
cei vii, fiindcă morții te privesc mereu cu simpatie,
nu suntem, nu vezi că nu suntem acasă,
du-te în Madacascarul tău,
întoarce-te până nu-ți luăm capul,
ești un cap de locuitor în plus,
ne încurci,
spuseră copiii mei pe care i-am pierdut, unul după altul,
slavă Domnului, că i-am pierdut doar eu,
tragic ar fi fost ca ei înșiși să se piardă…

Bună ziua, m-am întors acasă,
spun leușteanului,
acasă, cuvântul încăpător acasă, e doar leușteanul din grădină
și seara care vine cu aceleași stele pe care le-am lăsat
acum o sută de ani,
ce melodios cântă brotăcelul în trestii
ce candid înfruntă inima mea
infernul care s-a întins și aici.
23 aprilie 2015, Sângeru (din volumul în curs de apariție ”Cartea fără nume”)

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare