• Home
  • De la prieteni
  • Avangarda, cu Ionuț Vulpescu. Lansarea volumului Hagia Sophia, Bisericile Înțelepciunii lui Dumnezeu în lume

Avangarda, cu Ionuț Vulpescu. Lansarea volumului Hagia Sophia, Bisericile Înțelepciunii lui Dumnezeu în lume

ionut v

Camera Deputaților a găzduit, la Palatul Parlamentului, lansarea ediției în limba română a volumului “Sfânta Sofia – Bisericile Înțelepciunii lui Dumnezeu în lume”.

Volumul aduce în atenția cititorilor lăcașuri de cult reprezentative închinate Înțelepciunii lui Dumnezeu, începând cu Hagia Sofia de la Constantinopol și continuând cu alte treizeci și șase de biserici din Scoția și până în China. Acesta a fost publicat până acum în nouă limbi: arabă, bulgară, engleză, greacă, italiană, română, rusă, sârbă și ucraineană. Ediția în limba română a volumului a fost tradusă și editată cu sprijinul Uniunii Elene din România.

La eveniment au fost prezente delegații parlamentare membre ale Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei din Grecia, Cipru, Georgia, Egipt, Iordania și Palestina.

Gazda evenimentului, domnul deputat Ioan Vulpescu, șeful Delegației Camerei Deputaților la AIO, a luat cuvântul în deschidere exprimându-și, între altele, speranța că traducerea volumului dedicat Bisericilor Înțelepciunii lui Dumnezeu și evenimentele aferente de pe parcursul acestui an vor constitui un preambul pentru aniversarea a trei decenii ale AIO în 2023. Subliniind unitatea câștigată prin credință, domnul deputat Vulpescu a afirmat că „diferențele confesionale dintre noi traduc cea mai mare asemănare, aceea de a avea in inimă și mintea noastră credință.”

De asemenea, participanții la eveniment au avut ocazia să vizioneze și expoziția fotografiilor câștigătoare la concursul “Biserica Sfânta Sophia”, realizată sub îngrijirea secretariatului internațional al A.I.O.

Acest episod special al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, poate fi ascultat accesând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=VB9xyUKWzuc

COABITAREA DINTRE LOGOS, CUVÂNT, ȘI SOPHIA, ÎNȚELEPCIUNE, PARE ASTĂZI APROAPE IMPOSIBILĂ. IONUȚ VULPESCU: „TRĂIM TIMPURI ÎN CARE PREA PUȚINI ÎȘI MAI ALEG CONFLICTELE PE CARE VOR SĂ LE POARTE”

IONUȚ VULPESCU: Asistăm la lansarea unei cărți iconice pentru misiunea și eforturile noastre  în cadrul acestei organizații, anume promovarea valorilor credinței, de această dată, veți vedea, prin elogierea modelului eclezial al Bisericii Sfintei Sofia.

Într-o lume în care valorile umanității sunt tot mai mult încercate, a lansa un volum despre Bisericile Înțelepciunii lui Dumnezeu în lume e un gest care ne obligă să ne gândim unde se mai găsește, după chipul și asemănarea ei, înțelepciunea oamenilor. Trăim timpuri în care prea puțini își mai aleg conflictele pe care vor să le poarte; în care singura cale de a rămâne împreună e, pentru unii, aceea de a trăi separat; în care nu doar prin toleranță, ci prin dragoste și solidaritate vom putea reconstrui o societate confuză încă după pandemie, și lezată, în unitatea ei, prin război.

De la facerea lumii și până astăzi, ne parvin două instrumente care fac posibilă coabitarea dintre noi. Logosul, sau Cuvântul lui Dumnezeu, și Sofia, sau Înțelepciunea Lui. Astăzi, avem o inflație de Logos și prea puțină Înțelepciune. Discursuri care rostesc prea puțin adevăr și imprudențe care arată că nu înțelepciunea, ci bunăstarea, reprezintă scopul vieții pământești. Avem, așadar, o societate desublimată, desacralizată și, să nu ne fie frică să o spunem, însingurată. Hagia Sophia cartografiază, de la un continent la altul, rezistența în fața acestei însingurări: Calea Bizanțului, Drumul Mătăsii, Pelerinajele la Ierusalim, toate sunt drumuri care ne abat în sensul bun de la ce e omenesc, prea omenesc. Nu doar destinațiile, ci drumurile dintre ele, sunt cele care descriu o perseverență în existență, un fel de a fi al ființei ortodoxe. Sunt rute ale credinței, nădejdii și dragostei, valori cardinale ale credinței noastre, sunt geografii spirituale care adăpostesc mentalul cultural ortodox. Ele sunt cele care împărtășesc cu Înțelepciunea lui Dumnezeu locurile și timpurile de încercare ale umanității, care fac ca istoria mică, a evenimentelor, să traducă ceva din istoria mare, a proceselor de cunoaștere, supraviețuire și rezistență ale societății noastre ortodoxe.

Oriunde vezi o Hagia Sophia ai obligația de a regândi Logosul care ne leagă, Cuvântul care ne ține aproape, Adevărurile care dau noblețe civilizației creștine. Publicat în engleză, arabă, bulgară, greacă, italiană, ucraineană, rusă, sârbă și iată, română, acest volum mărturisește în câteva dintre limbile de foc ale credinței, puterea lui Dumnezeu. Traducerea aceasta nu e doar o preocupare cărturărească sau un gest academic stricto sensu, ci mai degrabă o continuare firească a nevoii de a aduce, în glasul, limba și conștiința fiecărui popor, mărturiile cu privire la un imaginar vizual ortodox universal. Căci, de la sărbătoarea Cincizecimii, din Faptele Apostolilor, știm că „nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam.” Deci, dincolo de cuvintele și dialectele noastre, ne recunoaștem ca fiind asemenea, ne revendicăm de la una și aceeași credință: aceasta este lecția cea mai importantă a publicării traducerilor multiple ale acestei cărți.

Volumul susținut de Adunarea Interparlamentară pentru Ortodoxie, Biserica Sfânta Sofia, aduce înaintea cititorilor 37 de biserici istorice dedicate Înțelepciunii lui Dumnezeu, din Scoția și până în China. 37 de istorii ale ortodoxiei de pretutindeni, 37 de forme ale conștiinței de sine a civilizației creștine, 37 de motive pentru a rămâne împreună. Ecclésia înseamnă, dincolo de toate, adunare a poporului. Iar rolul Adunării Interparlamentare pentru Ortodoxie este și acela de a păstra acest contract social întemeiat pe spiritualitate, de a da un viitor și un sens capacității noastre de a rămâne o comunitate definită prin granițe spirituale, care nu au culori politice, nu au interese partizane, nu au jocuri de putere. Căci, după cum știm din Corinteni, singura putere care contează nu e cea a politicului, mijlocitor între cetățeni, ci a iubirii, care leagă republica oamenilor de cetatea lui Dumnezeu: „credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:1-11:13).

carti

IONUȚ VULPESCU DESPRE PROVOCAREA ADUNĂRII INTERPARLAMENTARE PENTRU ORTODOXIE LA ÎMPLINIREA A TREIZECI DE ANI DE LA ÎNFIINȚARE: „2023 VA FI ANUL AIO, UN AN AL ÎNȚELEPCIUNII POLITICULUI ÎN LUME”

IONUȚ VULPESCU: Anul viitor, Adunarea Interparlamentară pentru Ortodoxie împlinește 30 de ani. Curând, împlinim trei decenii de când politicul continuă, prin lucrările noastre, misiunea ecclesiei originare, aceea de a rămâne împreună. Nu numai ca ortodocși, ci fiind credincioși, indiferent de confesiunea sau denominațiunea religioasă căreia îi aparținem. Pentru că diferențele confesionale dintre noi traduc cea mai mare asemănare, aceea de a avea în inima și mintea noastră, credință.

E o vârstă care coincide, în bună măsură, cu vârsta statelor democrate din blocul de Est al Europei, o vârstă a majoratului spiritual al țărilor civilizate, dar, în același timp, o vârstă la care trebuie să testăm înțelepciunea noastră de a oferi instrumente prin care societatea creștină iese din impasul dezbinării. Va fi o aniversare care sperăm să fie într-un timp în care războiul dintre statele creștine să înceteze.  Una care să ne îngăduie ca prin Logos și Sophia, prin Cuvânt și Înțelepciune, să depășim mefiența și durerea celor care nu mai speră într-o liniște bine meritată, să depășim o criză a contractului social. Krisis înseamnă nu doar tensiune, conflict, sciziune, ci și oportunitate, prilej pentru reconstrucție. Oriunde se întâmplă o krisis se reformează o ecclesia, apare o șansă pentru a continua împreună. De altfel, numele credinței este speranță și nu cunosc înțelepciune mai mare decât aceea de a face din speranță un reper comun pentru  umanitate. Nădăjduiesc că traducerea volumului dedicat Bisericilor Înțelepciunii lui Dumnezeu, și evenimentele aferente ei, din cursul acestui an, să fie un preambul pentru aniversarea a trei decenii ale Adunării Interparlamentare Ortodoxe, căci 2023 va fi anul AIO, un an al înțelepciunii politicului în lume. Aceasta este provocarea mea pentru misiunea noastră în cadrul acestei reuniuni interparlamentare.

sala p

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, PREAFERICITUL DANIEL, DESPRE CELE 37 HAGIA SOPHIA DIN LUME: „CÂND SE SFINȚEȘTE O BISERICĂ, OAMENII OFERĂ LUI DUMNEZEU BUNURI PĂMÂNTEŞTI MATERIALE, IAR DUMNEZEU LE OFERĂ OAMENILOR BUNURI CEREŞTI SPIRITUALE.”

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, PREAFERICITUL DANIEL: Salutăm iniţiativa Camerei Deputaţilor, care, împreună cu Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei (A. I. O.), organizează, în ziua de 8 decembrie 2022, la Palatul Parlamentului, lansarea ediţiei în limba română a volumului Biserica Sfânta Sofia: Bisericile „Înțelepciunii lui Dumnezeu” în lume. În cuprinsul albumului, sunt prezentate, în imagini și cuvinte, lăcaşuri de cult reprezentative închinate Înţelepciunii lui Dumnezeu, începând cu Hagia Sofia de la Constantinopol și continuând cu alte treizeci și șapte de biserici din întreaga lume, parte importantă din patrimoniul spiritual şi material universal, de o deosebită valoare istorică și culturală, dar și de o mare valoare arhitecturală și artistică. Așa cum ne încredinţează Sfântul Apostol Pavel, „Noi, propovăduim pe Hristos cel răstignit [..], puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1, 23-24)”. De aceea, orice lăcaș al Înţelepciunii lui Dumnezeu este un spaţiu sfințit închinat Domnului si Mântuitorului nostru lisus Hristos Lansarea albumului Biserica Sfânta Sofia: Bisericile „Înţelepciunii lui Dumnezeu” în lume ne oferă posibilitatea de a studia mai atent şi a aprecia istoria şi valoarea spațiului pentru Dumnezeu, într-un dar oferit că de Sfânta Treime oamenilor. Când se sfințește o biserică, oamenii oferă lui Dumnezeu bunuri pământeşti materiale, iar Dumnezeu le oferă oamenilor bunuri cereşti spirituale.

Dorim tuturor participanţilor la acest eveniment sănătate și fericire, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în păstrarea credinţei creștine ortodoxe şi în cultivarea prieteniei și cooperării dintre popoarele ortodoxe.

Cu binecuvântare patriarhală,

+ DANIEL, Patriarhul României

RĂZVAN THEODORESCU, VICEPREȘEDINTELE ACADEMIEI ROMÂNE, DESPRE CELE DOUĂ EUROPE LEGATE DE FENOMENUL CREDINȚEI

razvan t

RĂZVAN THEODORESCU: Doamnelor și domnilor, îmi face o mare plăcere să văd o asemenea publicație. Pe de o parte, Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei, pe de altă parte, Uniunea Elenă din România, cu neobositul său președinte, Dragoș Zisopol, au făcut ca această carte să apară. Ideea dumneavoastră de a pune Sfânta Sophia, înțelepciunea divină, la temeiul activităților în cadrul Ortodoxiei, întâi, să spunem, în cadrul credinței de răsărit, și mai apoi a Ortodoxiei, este o idee remarcabilă. În fond, începând cu veacul întâi al mileniului creștin, începând cu prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, se spune: „Iisus Hristos este Înțelepciunea lui Dumnezeu”. Este vremea în care bizantinii au făcut ca o serie întreagă de ramuri de biserici să aibă un caracter abstract, nu numai Sophia, dar și Dynamis, de pildă, și altele. E vremea în care lumea răsăriteană, lumea Sfinților Părinți Capadocieni, lumea celor care erau participanți la marile Concilii, începând cu Niceea și continuând cu Constantinopol, cu Efesul, cu Calcedonul, încercau să folosească elemente ale limbajului filosofic greco-roman, chiar păgân, încreștinându-le. Este vremea aceasta în care Logosul platonic domnește asupra lumii răsăritene. Într-o carte pe care am scris-o de curând, Cele două Europe, vorbesc despre Europa lui Platon și despre Europa lui Aristotel.

RĂZVAN THEODORESCU: „CÂND I-AM FOST PREZENTAT PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA ȘI I-AM SPUS CĂ SUNT ORTODOX, MI-A SPUS LA RÂNDU-I: CUNOSC ORTODOXIA!”

RĂZVAN THEODORESCU: Trebuie să spun că atunci când i-am fost prezentat Papei Ioan Paul al II-lea și i-am spus că sunt ortodox, mi-a spus la rându-i: „Cunosc Ortodoxia!” Acela a fost momentul în  care eu i-am mulțumit pentru superba scrisoare apostolică, Orientale Lumen, în care spune întregii lumi ce a însemnat lumea capadocienilor, lumea Bizanțului. Ei bine, în această atmosferă, apare Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, care este, etimologic vorbind, o moștenire a bazilicii creștine, așa cum era ea în răsărit și în apus, bazilicii din Bethleem, Ierusalim, Ravenna sau Roma. Vorbim de o bazilică primind însă ceva nou. Primea bolta, bolta de deasupra navei principale, străbătută de 40 de ferestre. Și spune un cronicar bizantin că „părea că întreaga cupolă a Sfintei Sofii este ținută în ceruri pe niște frânghii de aur”. Când puteai să intri în Muzeul Sfânta Sofia – din păcate, sper, pentru o vreme numai, ca Sfânta Sofia să nu mai fie muzeul care era, asta este altceva – dar îți dădeai seama intrând în partea principală a Sfintei Înțelepciuni, momentul acela povestit de cronici, în care, în 27 decembrie 537, Justinian a intrat în  navă, cu toată curtea, așa cum apare la Ravenna în San Vitale, și întâi a rupt orișice protocol și a cerut să alerge spre Altarul Sfintei Sofii spunând: „Te-am învins, Solomoane, am făcut ceva care depășește minunea care era la Ierusalim, templul acela!” Tradiția Sfintei Sofii de la Constantinopol continuă într-o difuzare balcanică a credinței răsăritene, care era mai ales spre monahismul puternic din epoca posticonoclastă, și apare la Setina, apare la Salonic,  apare la Mesembria, și apare la Niceea, acolo unde icoanele au fost repuse în drepturile lor într-o bazilică a Sfintei Sofii din Niceea. Și mergem mai departe, și ajungem la momentul atât de important în care o Sfântă Sofie e hotarul dintre de-acuma, prin schisma din 1054, lumea ortodoxă și lumea catolică, de la Ohrida. La Ohrida, în care ai în interiorul bisericii imagini și de Patriarhi Romani, și de Patriarhi Bizantini, și mai ales sunt puse în valoare scaunele ortodoxe de la Alexandria, Antiohia și Ierusalim, care în acest fel erau amenințate. Și mergem mai departe, și mergem în lumea confesiunilor, a creștinismului, din Europa Răsăriteană, și ai o serie de Sfinte Sofii care încununează această parte.

MOMENTUL ÎN CARE ORTODOXIA UCRAINEANĂ VREA SĂ SCAPE DE LUMEA RUSEASCĂ: „ÎNCĂ DIN SECOLUL AL XV-LEA, ORTODOXIA UCRAINEANĂ ARE NUANȚELE EI, CERE SĂ AIBĂ LEGĂTURI CU CONSTANTINOPOLUL, VREA SĂ AIBĂ LEGĂTURI CU POLONIA CATOLICĂ, IAR CEL CARE A REPREZENTAT ACEASTĂ TENDINȚĂ A ORTODOXIEI UCRAINENE A FOST UN ROMÂN!”

RĂZVAN THEODORESCU: Există, la Kiev, Sf. Sofia a lui Iaroslav, și aici îngăduiți-mi din considerente politice să fac o paranteză, și să spun că și diplomații, și deputații, și oamenii de stat ar trebui azi în întreaga lume, nu numai la noi, să știe mai bine ce înseamnă acest spațiu al Ortodoxiei dintre Moscova și Kiev. Doamnelor și domnilor, încă din secolul al XV-lea, Ortodoxia Ucraineană are nuanțele ei, cere să aibă legături cu Constantinopolul, vrea să aibă legături cu Polonia Catolică, iar cel care a reprezentat această tendință a Ortodoxiei Ucrainene a fost un român, Petru Movilă, Mitropolitul de Kiev, care îl cita pe Lactantiu și voia să aibă școli precum colegiile iezuite. Era un moment în care voia să se salveze de lumea rusească; dar Sfânta Sofia din Kiev în secolul XI este locul de naștere al creștinismului slavilor răsăriteni, ca să nu spun al rușilor, din alte motive politice. Acolo ai o întreagă iconografie care reia elemente ale Bizanțului. Puțină lume știe că Sf. Sofia din Kiev a lui Iaroslav e replica directă a Sf. Luca din Beotia, o ctitorie imperială a unui Împărat Bizantin care era unchiul lui Iaroslav de la Kiev. Și după Sf. Sofia de la Kiev, urmează Sf. Sofia de la Novgorod și după ea, care are foarte multe elemente de legătură cu lumea occidentală, romană, Sf. Sofia de la Polotk și așa mai departe. Pe de altă parte, ecoul pe care Sf. Sofii l-au avut, l-am aflat din această carte, nu știam că în secolul XIX, în secolul XX, a avut o extraordinară expansiune acest hram al Sf. Sofii, mai ales în comunitățile ortodoxe. Eu, ca un bătrân ortodox și profesor de istoria artei și de civilizație est-europeană, ca un promotor al ideii de Ortodoxie care poate să fie modernă prin mai multe elemente ale sale, prin caracterul național, prin caracterul său sinodal, prin alte și alte lucruri, mă bucur să aflu că există o asemenea misiune diplomatică, cea a dvs, și cred că așa cum la temeiul Europei stau doi balcanici, Platon și Aristotel, cred că Ortodoxia de acum este menită în mediul european și în lume să îndeplinească o atitudine, un mental. Să nu uităm că Ortodoxia este cea care a pavat calea luminoasă, pozitivă, a dezvoltării omului, față de alte căi, care erau mai curând cele care vorbeau de nimicnicia omului, de faptul că e ceva mărunt, mă gândesc la Augustin, de la Occident la Răsărit, înainte de toate, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa, Ioan Hrisostomul, cei care stau la temeiul unei culturi pe care Sfintele Sofii au crescut-o.

DANIEL SUCIU,VICEPREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR: CLĂDIREA PARLAMENTULUI ERA MENITĂ SĂ FIE TEMPLU AL ATEISMULUI, DAR ACUM GĂZDUIEȘTE O DISCUȚIE DESPRE BISERICIRILE ÎNȚELEPCIUNII LUI DUMNEZEU ÎN LUME

DANIEL SUCIU: Suntem alături de unul dintre cei mai valoroși colegi ai mei, domnul Deputat Ionuț Vulpescu. E o onoare să vă fiu gazdă astăzi, în Casa Poporului, și dacă vreți, e un paradox fericit al istoriei, această clădire a fost proiectată să fie un templu al ateismului, al victoriei comunismului asupra lui Dumnezeu și a religiilor, și asta se întâmpla acum mai bine de 32 de ani, dar fericită ocazie că în această clădire, astăzi, să vorbim și să vorbiți, cu toții, împreună, despre Dumnezeu, despre înțelepciunea lui Dumnezeu și despre biserici de pe toate continentele. Pentru mine, un ortodox, ca și dvs, nu poate fi o onoare mai mare, lăsând deoparte calitatea mea oficială, decât să vă întâmpin în București și în România. Să știți că pentru soarta noastră, astăzi, exact acum, în timp ce vorbim, este un moment extrem de tensionat și de important. Probabil, consumatorii de politică știu exact la ce mă refer, în schimb, în timp ce alții dezbat cu foarte multă patimă despre lucruri lumești, și despre patimi ale politicii, noi suntem astăzi aici și discutăm despre biserică, despre Dumnezeu, despre solidaritatea ortodoxiei, despre ce ne aduce împreună, despre viitorul an care va marca 30 de ani la înființarea AIO, despre faptul că noi chiar considerăm important acest eveniment și vă dau un element: doi foști miniștri ai Culturii, doi oameni ai cărții și ai Bisericii, se află astăzi printre noi, domnul Academician Răzvan Theodorescu, pe care îl salut cu mare drag, și Ionuț Vulpescu. Sunt onorat; de regulă, nu prea îmi place să stau pe podium și îmi place să stau mai deoparte și să ascult. Abia aștept să învăț de la toți distinșii invitați care astăzi vor veni la acest microfon și vor vorbi. Este exact lucrul pe care mi-l doresc.

SERGIU NISTOR, CONSILIER PREZIDENȚIAL: CA ARHITECT AM FOST FRUSTRAT SĂ VĂD CĂ SF. SOFIA ERA „ADMISĂ” ÎN UNELE COMPENDII DE ISTORIA ARHIECTURII OCCIDENTALE, CÂND DE FAPT, ACOLO E LOCUL EI DE DREPT

SERGIU NISTOR: Vreau să transmit participanților mesajul Administrației Prezidențiale și să reiterez viziunea Președintelui României, care la începutul mandatului său, în 2015, arăta că valorile creștine și religia trebuie să își recupereze locul și rolul lor în societate, în societatea pe care au slujit-o timp de secole. Nu doar au imprimat civilizației noastre fundamentele valorilor, dar cum se va vedea și din lansarea de carte, au generat cadrul fizic în care generații după generații transmit mai departe aceste valori importante. Reiau ideea de dinainte că această clădire urma să fie un templu al ateismului, și din fericire, acest lucru nu a reușit. Aș spune că este un aspect de normalitate ca democrația să se alieze cu valorile creștine și unde mai binefăcător decât în templul democrației, care este Parlamentul. Acum mulți ani, cu prilejul vizitei sale în România, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea vorbea de cei doi plămâni ai Europei, referindu-se la ortodoxie și la religia catolică. Ei bine, plămânul din care face parte și România, prin majoritatea populației, are o forță care a fost izvorâtă din experiențele sociale și constructive ale multor secole. Ca arhitect, ca profesor la Universitatea de Arhitectură, am rămas cumva foarte surprins și frustrat, când am descoperit o carte care se numea History of Western Architecture, în care vorbindu-se despre arhitectura occidentului, constatam că Sf. Sofia de la Constantinopol era admisă acolo, de parcă de fapt nu era de drept în istoria occidentului și în istoria marilor realizări arhitecturale. Cred că ceea ce încearcă să facă lucrarea pe care o lansați astăzi este să arate că dincolo de acești doi plămâni de credință ai Europei, ortodoxia a generat și marile energii ale arhitecturii.

MAXIMOS CHARAKOUPOULOS, SECRETARUL A.I.O.: HAGIA SOPHIA, ÎN PERICOL DE DISTRUGERE PÂNĂ ÎN 2050. „TREBUIE SĂ DEMONSTRĂM CĂ ÎN SECOLUL NOSTRU NU E PERMISĂ O ÎNTOARCERE LA PRACTICILE MEDIEVALE”

MAXIMOS CHARAKOUPOULOS, Secretarul General al Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei: Sfânta Sofia a fost transformată, acum doi ani, în templu musulman, și asta, în pofida faptului că această clădire se află în catalogul, în lista monumentelor UNESCO. S-a întâmplat și împotriva reacției foarte virulente a lumii europene.

Oamenii de știință și mass-media raportează că, dacă nu există nicio intervenție imediată, cu afluxul zilnic de mii de vizitatori, monumentul va fi distrus până în 2050. Putem rămâne inactivi la un asemenea comportament indecent? I.A.O. a luat o decizie în acest sens. Încercăm să trezim opinia publică internațională și să ne coordonăm acțiunile. Instituțiile, precum UNESCO, guvernele, parlamentele, autoritățile ecleziastice, comunitatea academică, societatea civilă, cu toții avem un cuvânt de spus în tot ceea ce se întâmplă. Trebuie să demonstrăm că în secolul XXI o întoarcere la practicile medievale nu este permisă!

MAXIMOS CHARAKOUPOULOS: ROMÂNIA, BASTION AL ORTODOXIEI ÎN LEGĂTURA CU BIZANȚUL

MAXIMOS CHARAKOUPOULOS: România își revendică un loc aparte în istoria creștinismului și a ortodoxiei. Sămânța predării Evangheliei a fost semănată în această țară, în timpul epocii apostolice, de către cel dintâi ales, Apostolul Andrei, care a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu în așa-numita Scythia Minor. Încă din secolul al III-lea, o Biserică ordonată funcționează ca un loc pentru lumea greco-romană mai largă. Reprezentanți ai Bisericii locale au participat la Sinoadele Ecumenice, încă de la primul, a cărui aniversare de 1700 de ani va fi sărbătorită în 2025. Acest semn distinctiv a fost păstrat de-a lungul secolelor în ciuda aventurilor istorice și a schimbărilor majore cauzate de invaziile și mișcările succesive ale populațiilor. Dimpotrivă, România a devenit un bastion al Ortodoxiei în legătură absolută cu Bizanțul. Dar și după căderea Constantinopolului, în România Ortodoxia a rămas puternică și înfloritoare, contribuind la unitatea națiunii române.

SORIN COSTREIE, CONSILIERUL PREMIERULUI: „NU ȘTIU DACĂ ȘTIȚI, DAR ȘI ÎN CHINEZĂ, CONCEPTUL CHINEZESC DE CRIZĂ E WEI JI, PRIMEJDIE ȘI OPORTUNITATE. EXACT CA ÎN CONCEPTUL GRECESC”

Consilierul premierului, Sorin Costreie, a declarat că activitatea A.I.O. și dezbaterea organizată pe Sfânta Sofia depășește granițele naționale, religioase și sociale, dincolo de interesele partidelor politice și „culorilor” lor. În plus, el a cerut măsuri pentru a pune capăt războiului din Ucraina, care a provocat mari distrugeri și suferințe.

SORIN COSTREIE: Vorbeați de Krisis. Exact așa, în greacă veche, dar și în chineză, nu știu dacă știți, conceptul chinezesc de criză este „WEI JI”, „WEI”, primejdie, și „JI”, oportunitate. Și exact și în conceptul grecesc avem exact aceste două cuvinte. Toate acestea sunt provocări ale lumii moderne, dar, mă rog, istoricii or să spună că nimic nu e nou sub soare și astfel de provocări am tot avut. Important este cum trecem peste ele, cum ne întărim și cu credința noastră crește întru ajutorare.

biserici

CREDINȚA, FACTOR DE UNITATE

În cele din urmă, I.A.O. Consilierul dr. Kostas Mygdalis a evidențiat obiectivele I.A.O. pentru unitatea ortodocșilor într-o lume în schimbare rapidă, afirmând că nimeni nu trebuie să stea singur și, în același timp, pentru nevoia Europei de a-și menține valorile, ținând cont de faptul că valorile creștine ale istoriei sale constituie o poziție semnificativă.

Parteneri