Iubirea crește fără un plan urbanistic sau rural de iubire,
Sentimentele umblă de capul lor,
Libere ca niște păsări scăpate din colivie,
Omul însuși e o formă a libertății universale
Chiar dacă i se pune pe inimă cip, iar codul numeric personal,
Abrogat azi,
E atât de bine arhivat și bine încopciat
Încât toate securitățile lumii îl știu.
Cum rămâne cu iubirea când toți ți-o privesc și analizează
Focalizată de lupa vecinelor de scară,
Trecută de la un vizor la altul,
Ce face iubirea într-o lume atât de liberă
Încât în strâmta ei închisoare pare descheiată la toți nasturii?
Poeta Emily Dickinson lăuda patru pomi care cresc fără un proiect anume,
Iubirea, cu iubirea cum rămâne, întreb,
Cu toate că o știu încopciată în dosarele atâtor nevăzute munci,
Ce facem, cu ea, pe pământ, întrucât demonstrează pentru libertatea sărutului
Iar jandarmerie are ordin moral s-o împrăștie?
Vorbesc de iubire, în general,
Ce facem, cum pitim iubirea de țară,
Că a fost găsită în manșeta unui soldat centenar,
Cu iubirea de femeie, manifestată pe așternuturile de iarbă
Și obraznic pe rogojina de aur a stelelor,
Dacă n-are cod numeric de iubire?
Impozitele, triplate, o pot scăpa de la taxe, și-i grav pentru națiune
Iubirea răsare ca o lăptucă în grădini,
Crește de capul ei.
Sunt atâtea pe care parlamentul le are de rezolvat
Și e abia început vacanțelor
Când nelegiurile își împrăștie banii pe auritele plaje
Iar Dumnezeu refuză oferta de a deveni membru de partid.
E vară, iubirile scapă la iarbă verde,
Călcând pe planul urbanistic ce nu-i încă supus aprobării…
Lucian Avramescu, 25 mai 2018, București
