Câteva minți strălucite au emis păreri, definiții, chiar rețete despre fericire și au încercat să tălmăcească de unde vine nefericirea. Iată câteva citate:
– Fericirea cuprinde cinci părti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. Platon
– Noi căutăm cu toții fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa stiind confuz ca au una pe undeva. Voltaire
– Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur si simplu viu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea. George Bernard Shaw
– Daca s-ar sadi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. Jules Renard
– E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor devine suspecta. Jean de la Bruyere
– Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. Goethe
– Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tâșneasca nefericirea. Balzac
– Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Se otrăvesc cu propria lor răutate. Maurice Chevalier
– Suma totala a nenorocirilor care inca nu ni s-au intamplat, se numeste fericire. Romulus Dianu
– Nu-ti cauta fericirea in curtea altuia, pentru ca ea se ascunde întotdeauna in casa ta. Douglas William Jerrold
– Fericirea rezida in cautarea ei. Jules Renard
– Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului. Don Miguel Ruiz
– Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al batt
– Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplită e in stare sa simta cea mai mare fericire. Alexandre Dumas