Confesiune rimată

tatăl tău, tatăl tău
e bătrân ca Dumnezău
i-a zis fiicei mele, s-o doară,
colegul țigan din clasa a IV-a primară
cum să fie așa tată, cum să fie
când tu arzi zi și noapte ca o faclie
mi-a zis fiica-mi cea mică
revoltată și purtând colegului pică
și mi-a mai zis, rânjind, c-o să mori
și eu am plâns, apoi l-am bătut, tată, de două ori
nu trebuia copile, zic, are dreptate,
tatăl tău cu Dumnezeu se socoate
și apoi, nu-i o nenorocire
să ai un tată bătrân ca o psaltire
tatăl meu de mult a murit
și era mai tânăr ca mine, și era un pom înflorit
tată, aș fi vrut să-i spun acum,
dar rămas-a la jumătate de drum
nu te supăra, copile, i-am zis
mai am de zidit și de scris
iar doamnele care privesc alba mea coamă
și-ți par că mă mângăie și mă cheamă
cu ochii lor languroși și frumoși
n-o fac pentru încadrarea mea între moși
e seară,
se lasă de iarnă afară
copiii se trag lângă părinții lor
care niciodată, niciodată nu mor
Lucian Avramescu, 28 octombrie 2017, Sângeru