Copii de închiriat, tați de bătut

Copii de închiriat, tați de bătut

Deteriorarea vieții morale a atins grav și categoria, considerată sacră, a părinților. Cunosc părinți care, incapabili să clădească ceva, egoiști structural, trăiesc – tineri fiind și în forță – pe spatele copiilor care au ajuns mari. Nu e vorba de o bătrânețe a neputințelor, ci de o viață acomodată daniilor care trebuie să vină din toate părțile și mai ales de la copiii care-s mai harnici ca ei și au izbutit. Ca atare, cotizația lunară, chiar zilnică, birul pentru bunăstarea de grătar a părinților, devine o sarcină care, dacă nu-i îndeplinită cu asupra de măsură, se lasă cu dezmoșteniri și blesteme. Dezmoșteniri de la ce, fiindcă acei părinți n-au produs, în viața lor, nimic, nu lasă în urmă-le un semn al trecerii, o piatră de temelie? Dacă astfel de cazuri mi-au stat și-mi stau la îndemână, de curând, media mi-a adus, spre cutremurare, informația situațiilor extreme. Părinți nu doar leneși și profitori, ci care se comportă față de copiii lor ca niște stăpâni de sclavi și ca niște fiare. În Moldova de dincoace de Prut au fost descoperite forme de închiriere a copiilor. Copii dați pentru cerșit, copile negociate de mame pentru prostituție, copiii închiriați pentru utilizări multiple de propriii lor părinți. Negustorul veros e tatăl sau mama sau amândoi, într-o perfectă comuniune de interese criminale. Dragostea părintească a fost extirpată din aceste lighioane, iar blajinul părinte, înlocuit cu negustorul de sclavi. Căldura maternă? Haida-de! Am văzut, într-o documentare polițienească, un chip al hidoșeniei materne, stâlcit de băutură, primitiv, urând tot și considerându-se îndreptățit să urască.
Pe vremuri, când satele erau sate, iar putregaiul moral nu măcinase temeliile construcției umane, părinții aveau datoria să construiască fiilor case. Fiii, la rându-le, puneau temelii de case fiilor lor. Fetele primeau educația castității până la măritiș, erau învățate să coasă și să țină primenită casa. Aveau, la rându-le, o dotă care venea de la părinți. Azi, România, dată afară din toate campionatele sportive, este campioană a numărului de copii abandonați străzii, iar unii sunt cerșetori calificați pentru a întreține lenea paternă. La Maternitatea Polizu, îmi povetea o bună prietenă, doctoriță acolo, este în creștere numărul copiilor născuți sub identități false, cu mame care se evaporă imediat ce i-au adus pe lume. Sigur, există și reversul. Un nefericit tată, sculptor în piatră, pe care l-am cunoscut prin pasiunea mea de colecționar, mi-a povestit într-o seară, plângând, da, plângând cu lacrimi care nu se mai terminau, că a trăit umilința de a fi bătut de fiul său. Cu ce i-ai greșit? – l-am întrebat. Pensia i se dusese pe acoperirea unor datorii ale fiului, major și căsătorit cu o femeie de etnie romă mai vârstnică și cu apucături multiple din zona alcoolului și tutunului, ingrediente care nu i se dezlipeau de buze. Negăsind banii la locul de unde și-i însușea, și-a pedepsit tatăl cu parul, bătându-l până l-a băgat în spital. E reversul care decurge, poate, din fața hidoasă a medaliei. Mizeria are mai multe fețe.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare