Cum a ajuns Tudorel Toader din profesor, un procuror de râsul curcilor

0 7

Scriam acum niște luni, sub titlul ”Domnul Tudorel, personaj, onomastic, mic, dar cu ambiții supraponderale”, cu încântări ironice, despre domnul Toader, ministru peste dreptate. Domnia sa acoperă, cu bosumflări studiate, ca o anvelopă de autoturism mic, care se dă Mercedes, plaja largă și nisipoasă a justiției din România. În seara asta a transmis, în fața unei prese năucite de a descoperi că e inutilă, fiindcă orice întrebare s-a izbit de betonul armat al unui discurs lung și scris, că una, Kovesi, procuror din subordine, e vinovată de tot. De dosarele însăilate ale miniștrilor hoți, de șoselele care nu se fac, de lipsa fabricilor și uzinelor. Nu că în România se fură prea mult și ea, incompetentă, n-a aflat, ci că a aflat prea mult din ce nu era de aflat. Ca atare e vinovată și vacă. Se pare că înscrierea domnului Dragnea între posibilii vinovați de vandalizarea României, treabă juridică în derulare, cu condamnări provizorii, face ca vinovăția bretonatei de la DNA să devină indubitabilă. Alo, madam! Păi unde mama dracului te trezești că doar noi am câștigat votul popular din 89 încoace, chiar și la ultimele alegeri unde am fost mai puțini, dar hotărâți, și îl mai câștigăm o sută de ani încolo, că poporul e cum îl facem noi?!
Ministrul, pus spre a lămuri chestiunea detronării cucoanei cu pricina, a ieșit în seara asta și a spus, liniștindu-l pe domnul Codrin Ștefănescu, că a decis: afară cu ea. Culmea e că scoaterea individei se face nu spre a nu se mai fura asfaltul șoselelor, tranformabil în uriașe vile personale, ci pentru că i-a găsit – degeaba, e drept – pe doi la sută din o sută din șarlatani care ciordeau asfaltul. Eu credeam că o critică găsind prea puțini. Aș! Instituția condusă de Kovesi se ocupă de furturile comise de ministri, parlamentari, granguri înalți. Procurorii care se ocupă de găinari, ciorditori de portofele mici, nu sunt în atenția ministrului Toader și nici în interesul colegilor din meseria mea jurnalistică. Respectivii granguri îi decid funcția, iar domnul Tudorel a fost pus și ținut ministru spre a reaminti că puterea e politică, iar domnul Dragnea e politicianul SUPREM. Conferința de presă a domnului Tudorel Toader, lungă și citită, a fost ca ultimul congres al PCR. Procurorul parcă era avocatul de la Târgoviște al cuplului împușcat. Doar el a avut voie să aibă dreptate, doar el a cuvântat. Am căutat ce scriam acum ceva vreme, când domnul Toader încă nu era ce este – procurorul procurorilor, absent la orice contrazicere sau întrebare, îmbolnăvit de o misie. Mă citez:
”Legile noi ale Justiției, transmise spre aplicare ministrului Tudorel Toader, de cuplul cârmuitor Dragnea -Tăriceanu au reapărut, ceea ce indică o obsesie și un țel, pitite sub plapuma unui program guvernamental confecționat din danii. Ordonananța 13, cea care a reușit performanța postrevoluționară de a scoate în stradă un ocean de oameni, scoate din nou capul de sub paragrafe legislative care împăturesc în aluat de clătite miezul otrăvit. Neputințele lui Iordache au fost date spre transformare magică în mâinile altui ministru, cu alonjă universitară și fără studii la seral. Domnul Tudorel Toader a devenit astfel mercenarul politic perfect. El n-are, aparent, uniformă de partid, iar izmenele lui intelectuale nu se colorează galben când dă ordine Dragnea. Aș!
Am privit mereu cu o anume încântare personajul pe care părinții l-au botezat, parcă vrând să înfrâneze o ambiție voievodală, Tudorel. Onomastic mic, domnul, ajuns ministru, se vrea Ștefan cel Mare și Pintea Viteazul. Cum să te prezinți astfel cu un diminutiv de alint matern în buletin? Ambițiosul jurist are motive să-și deteste nașul de botez care a transferat în ridicol o alonjă a firii, disproportionate în raport cu dotările.
Domnul Tudorel Toader, unul dintre miniștrii menținuți de jupânul Dragnea în guvernul său II, e cel care face hatârul presei de a întârzia la taifas cu politicienii. Pe treptele ministerului, preschimbate în amvon, domnul Toader scoate printre buzele lui bosumflat-cărnoase, fraze care nu se mai termină și care sfârșesc prin amețirea bieților gazetari. Anularea unor posibili inamici, pe care-i remodelează în plastilina dibăciei sale didactice, continuă cu alte anulări. Subordonarea a tot ce mișcă în și așa vulnerabila noastră justiție, mâncată și ea de cariul corupției, ca tot ce înseamnă putere în România, e un țel. De ce ar fi țelul domnului de la Iași și nu sarcina ascunsă care l-a adus la putere? Va deveni el, modificând legi, Tudor din Tudorel, un Vladimiresc peste pandurii parchetelor, sau e doar o înmânare de plocon? Către cine? Ei către cine?! Dragnea va purta caftanul aurit, iar dregătoria tribunalelor va ajunge, în sfârșit, pe mâna cui trebuie. Dă-i înainte domnule Tudorel și nu te lăsa înspăimântat de ăia trei inși sau 300 de inși care au ieșit în bulevard. Până la recordurile lui Iordache mai e”.

După ce am publicat acest text, un prieten mi-a trimis considerațiile juridice ale unui universitar din profesia academică a domnului Toader. Îl face de râsul curcilor, arătând că toate cele 20 de puncte ale rechizitoriului stalinist îl descalifică. Ce  i-o fi trebuit acestui om coborârea într-un closet în care stăteau bine împreună personajele pe care le apără, fără a le spune numele, și cele pe care le ghilotinează pe reguli staliniste?  Domnul Tudorel a ținut să-și preschimbe diminutivul în renume și să se facă de Iordache. Chiar mai rău.

loading...