Curul îngândurat al domnului Dragnea

Curul îngândurat al domnului Dragnea

 

Un ”om de afaceri”, de fapt un om cu îngrijorări, muncind zi și noapte pentru a-și ține vie o activitate pe care a inițiat-o, mi-a spus cât de ”criminală în nedreptatea ei” este impozitarea pe cifra de afaceri. Am ascultat, încercând să pricep, cu toate că nu excelez în domeniu.
Citesc, azi, o știre de presă: ”Președintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat că, luni, va lua o decizie cu privire la impozitul pe cifra de afaceri”. EL O VA LUA, EL.
În televizor, informația este acompaniată de trecerea lentă a domnului politic respectiv, pe un coridor al clădirii făcute de Ceaușescu, utilizând sudoarea plebei, și care se cheamă azi Parlament. Acolo locuiește domnul Dragnea, în biroul în care plănuise să stea Împușcatul, șef peste Parlament și peste Guvern. Fața celui mai puternic politician al momentului indică siguranță și o îngâmfare de copac singur într-o pădure de crăci. Aparatul de filmat îl petrece înamorat și ne arată, în timp ce știrea curge, aducând alte detalii despre ”coaliție”, fundul care pare lat, din ce în ce mai lat al omului politic ajuns în vârful vârfurilor. Mă întreb de ce respectiva televiziune n-a tăiat partea cu curul președintelui PSD? Cât timp a curs această imagine, omul din prim plan, fie văzut din față, fie văzut din dos, avea un secund fără identitate, cu misiunea de anexă pentru a completa un decor. Calitatea lui de simplu parlamentar nu era demnă de conținutul știrii. Știrea se complica inutil dacă spunea: domnul Dragnea, în imagine, însoțit de domnul X… Domnul X nu și-a dobândit calitatea de a fi.
Dragnea, de obicei, are în dreapta și stânga doi aghiotanți politici. Ei formează rama, passepartout-ul, pun în valoare Valoarea, portretul central, istoric ca Vodă. Acum e doar unul în însoțire, fiindcă un șef trebuie să fie mereu înconjurat și nu-și îngăduie știrbirea de personalitate de a umbla singur, ca Eminescu pe malul mării. Pandalia singurătății e doar pentru visători, iar omul politic nu e visător niciodată. Nu poate coborî la calitatea de scrib.
După ce-l va asculta, plictisit și indiferent, pe premierul pus de el, raportând în fața ”coaliției”, adică în fața lui, cum e cu impozitarea cifrei de afaceri, Dragnea va ieși în fața presei cu aerul biblicului Solomon care a judecat o cauză și dă verdictul așteptat cu sufletul la gură de poporul tot mai rărit al capitaliștilor români. El și doar el va decide, chiar dacă alături poate fi, pentru întregirea decorului, coalizatul Tăriceanu.
Când televiziunile, coborâte la starea de vasalitate, nu se mai dezlipesc cu ochii lor de sticlă de un politician, imortalizându-i nu doar mimica desenată de ochi și mustață, ci și mimica feselor, e de rău. Cineva, ”becher”, mi-a povestit că a participat, cu Mazăre și alți câțiva granguri, la o vânătoare în Teleorman, organizată de președintele Consiliului județean, nimeni altul decât Dragnea. ”Uite, zicea, vedeți pădurile alea? Sunt toate ale mele. Vedeți dealurile alea? Sunt ale mele! Toate erau ale lui. Ale lui ca președinte. Vorbea ca Ceaușescu, singurul care a crezut că țara toată e a lui”.
Respectivul decide azi, când țara toată e a lui, cum va fi cu impozitarea pe cifra de afaceri. Zeci de cameramani își potrivesc aparatele spre a nu pierde nimic din fața omului providențial, din profilul său mândru și din, firește, curul îngândurat.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare