Adeseori ne plângem că timpul nostru este limitat, că nu mai avem timp de familie, să ne bucurăm de viaţă, nu mai avem timp să facem sport, să mănâncăm şi chiar să dormim.
“Deseori se foloseşte cu onestitate sintagma „Aşa e viaţa!”, în semn de autoliniştire, ca autoreglare în a accepta mai uşor schimbările vieţii.
Ce se întâmplă când sarcinilor de lucru, rutinei cotidiene, neputinţei financiare, luptei cu o boală, conflictelor familiale se adaugă şi problemele cu copiii? Lucrurile simple au tendinţa de a scăpa de sub control şi devin o povară pentru părinte. Stilul părintelui de a face faţă unor situaţii, pe care le percepe sau le vede stresante în viaţă copilului, poate provocă foarte uşor şi în timp, stresul parental, un fenomen tot mai răspândit în familiile din România.
Această stare a părintelui influenţează În opinia cunoscutului profesor român de yoga Dana Ţupa, nu timpul este principalul vinovat pentru neajunsurile noastre, ci felul în care reuşim să îl gestionăm.
“S-a creat un mit greşit referitor la timp, unele teorii, mai mult sau mai puţin demonstrate ştiinţific, care spun că timpul s-a scurtat, că trăim de fapt 16 ore într-o zi şi nu 24 de ore. În realitate, timpul este un indicator relativ, care se mişcă în funcţie de viteza noastră. Sunt tot mai mulţi oameni care compară trecerea timpului de acum 20 de ani cu timpul din prezent şi găsesc multe discrepanţe, însă adevărul este că în prezent ne trăim viaţa într-un ritm mult mai alert şi ne supraîncărcăm cu sarcini.
Din această cauză, tot mai mulţi oameni experimentează depresia şi anxietatea, iar acestea sunt principalele cauze pentru care uităm pur şi simplu de noi. Atât timp cât nu suntem conştienţi de noi, timpul va trece aproape fără să-l simţim. Noi dăm viteză timpului sau îl încetinim, nu timpul accelerează sau decelerează independent de acţiunile noastre”, explică profesorul internaţional de yoga Dana Ţupa.
Continuarea pe realitatea.net
