”De ce nu-i mai pizduiești, Avramescule?”

 

Întrebarea mi-a fost pusă ca un călcâi în maxilar. Mai întâi în variante blânde: ”Te-ai tras la gura sobei. Nu mai ai opinii, nu mai critici pe nimeni. Ce-i cu tine?”. În variante mai apăsate: ”Cine te plătește să taci?”. Și, la urmă, de fapt la început: ”De ce nu-i mai pizduiești, Avramescule?”.
De unde mi se trage asta? De la anii lungi, 28 la număr, în care am criticat mereu puterea, spre deosebire de alți colegi calificați să laude mereu puterea, indiferent care ar fi ea. Mi se trage de la un năduf pe care-l decontez. Cuplul Crin Antonescu- Victor Ponta, părea că duce o luptă aprigă cu Traian Băsescu, iar ei se înfățișau ca salvatorii nației. În fapt prezentau un tiv de rochie de damă cu franjuri din alianța stângii cu dreapta. Băsescu zburda vesel prin țară cu televiziunile după el, iar cei doi petreceau, unul în Turcia, celălalt pe scările istorice ale unor catedrale din Italia, absenți cu o replică. Crezusem că-s inamicii toxicului Băsescu, cel care fură România și-și bate joc de tot și toate. Așa că, scăpând condeiul în vorbe fără acoperiș, am scris că dacă nu vin repede acasă, îi bag undeva, cu specificațiile de rigoare. Unii au spus că nu a fost frumos pentru un cetățean al scrisului. Înjurătura mea nu a fost de niciun folos. Iată însă că mă urmărește ca un blestem.
Domnilor, nu mai scriu despre politicieni fiindcă este degeaba. De ce nu-l înjur pe Dragnea? L-am criticat și arătat în goliciunea lui perversă de zeci de ori. Și? Drumul lui spre vârf e neted. A schimbat, jucându-se în bășcălie parcă, trei guverne pe care el le-a pus și el le-a dat jos. Nu i s-a opus nimeni. Partidul a fost de momâi și a privit bleg sau speriat. Națiunea a privit uluită sau indiferentă. În curând Dragnea va numi președinții judecătorilor, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, va numi șeful SRI și șefii DNA și ce mai e pe acolo de numit. Are în mână Ministerul de Interne, ministerele toate și Guvernul, de la premier până la ușier. Au venit unii și au arătat moșiile uriașe pe care le deține în țară și în Brazilia, ușor de recunoscut acolo fiindcă nimeni nu și-a dat cu var palmierii până acum în acea țară. Ce s-a ales din anchete? Ce se vede. Nimic. Teleormăneanul se crede Putin și, într-o formă comparabilă, chiar dacă iute asimilată caricaturii, va fi. Are în mâna arma care-l confirmă zi de zi: Parlamentul care-i al lui, așa cum partidul e al lui. Nici Ceaușescu nu îndrăznise atât și mai păstra niște aparențe. Dragnea nu păstrează nicio aparență. Alegeri anticipate? Le va câștiga fluierând. L-a ajutat inamicul lui, Victor Ponta, care a trecut într-o lună toți primarii României la PSD. Îl ajută anularea turului doi la locale. Îl ajută funcționărimea satelor, care s-a trezit cu lefuri de trei ori mai mari. Primarii și acești funcționari vor mâna spre urne alegătorii rurali, puzderia de asistați sociali, cartierele cu mulți copii care primesc și ele un bacșiș și o indemnizație sporită.
Iohannis i se opune? Să fim serioși. Neamțul nostru acomodat cu politica dâmbovițeană se poate trage spre UE, lupta lui e zero și pare că-l doare fix în cur.
România nu mai are opoziție, așa cum Rusia n-a avut contracandidat la Putin. Diabolicul Dragnea zburdă și râde, cu dinții lui îngălbeniți de tutun. De cine? De partidul lui, de Parlamentul lui cu care face ce are chef, de noi toți. PSD, unicul partid, este primul care a dispărut în buzunarele lui largi. Dragnea e partidul și nu-i nevoie să aduc eu dovezi.
Pe cine să ”pizduiesc”, domnilor? Lăsați-mă să-mi scriu cărțile. România se întoarce, stoarsă, de unde a plecat. Cu bine,
Lucian Avramescu

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.