Șerban Cionoff: „MAE ÎNSEAMNĂ OAMENI”

Este dreptul meu – cetăţean al unui stat de drept, stat democratic, modern, stat membru al Uniunii Europene şi al alianţei nord atlantice – să îmi declar deschis şi să îmi public susţin opinia că, în ceea ce priveşte îndelung controversatul caz al votului diasporei în cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale, trebuie făcută o clară delimitare între fapte, realităţi, dovezi şi argumente (pe de o parte) şi feluritele scenarii şi răstălmăciri cu mult iz de partizanat politicianist pe care ni le-au livrat anumite surse de (dez)informare care au ţinut morţiş să dea o apăsată conotaţie politică evenimentelor.
Aşa după cum este de datoria mea să nu contribui, într-un fel sau în altul, la tensionarea atmosferei şi să aştept ca urmărirea penală <<in rem>> la care au purces procurorii să se desfăşoare în condiţiile stabilite prin lege şi să fie finalizată cu nişte concluzii corecte şi temeinic susţinute. În acest context, am, totuşi,unele serioase îndoieli că nu vor lipsi unele imixtiuni ale unor entităţi ale lumii justiţiei asupra altor entităţi le lumii justiţiei , intervenţii de natură să afecteze obiectivitatea cercetării şi a concluziilor. Spun asta dată fiind ieşirea la rampă a preşedintei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, Lidia Stanciu, persoană publică investită cu acest mandat de mare responsabilitate, care, folosindu-se de un ieftin truc retoric, adică pretinzând că vorbeşte doar ca un simplu cetăţean, practic s-a antepronunţat şi, în acest fel, a furat startul cercetării procurorilor. M-aş bucura, însă, ca, de data asta, procurorii să nu mai fie „braţ înarmat” al unor anume deţinători şi manipulatori ai unor tenebroase interese politice şi ne dea concluzia promisă, în spiritul legii şi al legalităţii.
Ceea ce, însă, nici-o lege şi nici-o directivă comunitară nu mă poate împiedica să fac, voi şi face în cele ce urmează. Adică să îmi exprim, şi cu acest prilej, respectul nedezminţit pentru cei doi foşti miniştri de externe vizaţi de această foarte tenebroasă suită interpretări dată evenimentelor – Titus Corlăţean şi Teodor Meleşcanu – ca şi pentru corpul diplomatic al României. Profesionişti în adevăratul înţeles al termenului care au fost suspuşi „în bloc” unui tir concentrat de atacuri, de scenarii şi de verdicte câtuşi de puţin fondate pe cunoaşterea atribuţiilor şi competenţelor MAE.
Prilej cu care revin şi insist exprimându-mi, în mod categoric, nemulţumirea asupra încăpăţânării cu care Autoritatea Electorală Permanentă este scoasă, în mod sistematic, din orice discuţie publică despre modul defectuos în care au fost pregătite condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a votului românilor aflaţi în afara graniţelor ţării. Mă întreb, încă o dată, dacă este doar o simplă coincidenţă că în fruntea acestui organism se află o persoană apropiată unei anume persoane, la rândul ei, apropiată de persoana preşedintelui cvasi-expirat al României sau tocmai situaţia menţionată explică această omisiune atât de elocventă?
Acestea fiind spuse, să trecem la subiectul asupra căruia doresc, în mod deosebit, să atrag atenţia cititorului. Este vorba despre un comentariu reluat pe mai multe pagini de socializare. Un comentariu scris fluent şi inteligent, intitulat, simplu şi direct „Ce însemnă MAE” semnat de Ana Tudor.
Adevărată „Scrisoare deschisă” adresată cititorilor pe care profesiunea de diplomat îi incită şi îi fascinează, acest text este o pledoarie <<dinlăuntrul lucrurilor>> pentru mai buna cunoaştere şi mai dreapta înţelegere a acestei îndeletniciri. Un text scris cu o admirabilă sinceritate şi cu un emoţionant respect pentru demnitatea şi profesionalismul carierei de diplomat Şi nu numai al carierei de diplomat ci, în primul rând, al carierei de diplomat al Românei. De om pus în slujba nobilă a Interesului Naţional. Un om care nu doar figurează pe ştatele de salariu ale Ministerului Afacerilor Externe, ci îşi onorează această calitate. „Celor fascinaţi de MAE- scrie Ana Tudor-, le doresc răbdarea, tenacitatea, cultura, inteligenţa, capacitatea de a munci zi de zi susţinut, pe durata a ani de zile, târziu,peste orele de program, cu scopul de a pune cap la cap o strategie gândită pe toate părţile pentru a câştiga un proces precum cel de la Haga (este vorba despre coordonarea de către Bogdan Aurescu, noul şef al diplomaţiei româneşti, ca Agent al României la Curtea Internaţională de Justiţie, a demersurilor româneşti în procesul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră. România c Ucraina n.n.). În linişte, discret, departe de ochii lumii.” Şi mai departe:„Pentru că diplomaţia se face adesea discret. În spatele uşilor închise.”
„MAE înseamnă oameni.” Aşa îşi încheie Ana Tudor caligrafica epistolă către un cititor pe care îl simte aproape şi vrea să îl păstreze pentru multă vreme alături. „Oameni – mai scrie ea – cărora le lipseşte uneori acest sentiment de solidaritate care ar trebui să menţină o instituţie puternică. Şi cărora sper ca aceste momente să le-o aducă,să le-o genereze şi să le-o sudeze cumva.”
Poate că greşesc sau poate că nu greşesc, dar rămân la ideea că publicate tocmai în aceste zile când, nu numai din cauza celor aflaţi la posturi în instituţiile diplomaţiei româneşti şi nici doar din vina celor doi titulari ai portofoliului în perioada celor două tururi ale alegerilor prezidenţiale, pe seama acestei nobile meserii s-au ţesut rău voitoare scenarii acuzatoare,gândurile Anei Tudor se constituie într-o emoţionantă şi convingătoare profesiune de credinţă. De aceea am ţinut să le consemnez şi să le recomand prietenilor noştri.
Nu îmi fac iluzii, textul odată postat pe reţelele de socializare este susceptibil la felurite interpretări şi poate fi citit nu întotdeauna cu bună credinţă. Aşa după cum şi rândurile mele vor fi răstălmăcite ca o încercare de politizare a acestei teme sensibile, fiindcă ştiu că asemenea răstălmăciri sunt insensibile la argumente şi la dreaptă măsură.
Drept pentru care nu pot decât să consemnez cu tot respectul meritat această adnotare şi să o felicit pe Ana Tudor pentru sinceritatea cu care a ieşit la rampă şi a trimis, sub proprie semnătură, asemenea calde şi inteligente rânduri. Rânduri puţine, dense şi, mai ales, mai convingătoare decât multe tratate cu pretenţii academice dar fără nimic din încărcătura de sinceritate şi de devotament a ideilor trăite. Adeverind, în acest fel, vorba înţeleptului despre ştiinţa fără conştiinţă care nu mai înseamnă decât ruina sufletului.
Şerban CIONOFF