Șerban Cionoff: ŞI, DE DATA ASTA, TOT ROMÂNII SUNT HOŢI, DOMNILOR ULTRA-NAŢIONALIŞTI EUROPENI?

Mi s-a întâmplat, nu o dată, să nu fiu de acord cu ceea ce scrie vechiul meu prieten, Lucian Avramescu. Nici-o supărare, doar trăim într-un stat de drept, democratic şi modern, în care libera afirmare şi confruntarea deschisă a ideilor şi credinţelor este o realitate, o stare de fapte. Într-atât de liberă este libertatea asta încât tu, cetăţean, eşti liber să spui orice gândeşti, ba chiar să spui ceva fără să te gândeşti la ce spui, iar statul, mai bine zis amploiatul statului, de la vlădică până la opincă, este liber să îl doară în cot de ceea ce, tu, cetăţeanul, spui. Fireşte, lucrurile se mai schimbă întru câtva în anii electorali atunci când cutare potentat central sau local îşi aduce aminte de tine, de nepoţi şi de verişorii tăi (fie ei şi inexistenţi) şi se dă popular foc, pentru ca, a doua zi după vot, să îşi reia morga găunoasă şi insolentă. Fireşte, nu pot generaliza, dar această realitate există şi ştiţi dumneavoastră zicala.”excepţia confirmă regula”…
Dar să revin la ale noastre. Scriam, aşadar, că nu sunt întru totul şi întru toate, de acord cu prietenul Lucian Avramescu, dar,de data asta, vreau-nu vreau, trebuie să îi dau dreptate, atunci când pune, răspicat, întrebarea:”Dar pe românii care nu fură, cine îi apără?”
Nu mai departe subsemnatul a sesizat, în acest colţ de pagină, faptul că o plângere trimisă exact acum o lună pe adresa unui Inspectorat judeţean de poliţie pare să fi fost uitată într-un sertar şi… Dumnezeu cu mila! Respectiva plângere avea ca obiect o anumită sumă de bai pe care, dintr-o vinovată bună credinţă, soţia mea şi o prietenă o trimiseseră în contul bancar al unei persoane din municipiul Brăila (acum a trecut termenul de 30 de zile de la expedierea plângerii, aşa că pot să spun negru pe alb despre ce e vorba în propoziţie). Persoană care le promisese că le va facilita să îşi petreacă nişte zile de vară la Mamaia. Ulterior persoana le-a comunicat că nu a putut realiza promisiunea drept pentru care urma să returneze sumele primite, aproximativ 1 900 RON. Nefăcând acest lucru, din iunie încoace, soţia mea a încercat în mod insistent să o contacteze, dar s-a ales numai cu promisiuni şi cu amânări. Cum însă şi sesizarea trimisă Inspectorului şef de Poliţie al judeţului Brăila nu primise răspuns, am scris ceva, aici, la A M PRESS, fără a menţiona judeţul, ci doar starea de fapt. Între timp, însă, am primit mai întâi un telefon de la IJP Brăila, iar peste alte două săptămâni şi ceva de la o circă de poliţie din Capitală, aşa încât nu pot decât să am încredere că, totuşi, într-un final , lucrurile vor căpăta o soluţie în limitele legalităţii. Ceea ce nu mă împiedică să afirm că hăţişul birocratic şi stufos de proceduri pe care trebuie să le urmeze chiar organismele statului de drept în asemenea cazuri nu face decât să îi ajute pe infractori.
Nu a trecut multă vreme de la păţania asta şi aflu că unei tinere familii – soţ şi soţie- bune cunoştinţe a familiei noastre, originari din Băleni, judeţul Dâmboviţa, i s-a întâmplat o nefăcută de zile mari. Pe scurt, ei şi mai mulţi consăteni, au dat crezare promisiunilor că vor găsi de lucru, pentru 3 luni cu toate formele în regulă, la o fermă din Slovenia, unde vor primi bani curaţi şi masă şi cazare. Ajunşi acolo,mai precis la Ankaran, o localitate aproape de graniţa Sloveniei cu Italia, stupoare! Masa era doar nişte orez, o bucată de pâine şi un pateu/raţie zilnică, cazarea se făcea în nişte barăci pline de şobolani. Contractul, care era redactat… doar în slovenă, a fost semnat abia la 3 săptămâni de la venirea nenorocoşilor oameni, iar, când, după o lună încheiată, aceştia şi-au cerut drepturile băneşti li s-au dat doar bani de întors şi… valea!
Fireşte, cei doi tineri, care într-un fel ne sunt şi rude, se vor adresa Poliţiei, drept care nu vreau ca aceste rânduri să apară ca un fel de presiune pusă de subsemnatul pe autorităţi. Care autorităţi trebuie, cred, să cerceteze în primul rând firma (sau aşa zisa firmă, dacă nu este doar un samsar nărăvit la toate astea) care a trimis oamenii la sclavie şi nu la muncă cinstită.
Profit, însă, de ocazie spre a pune o întrebare ultra-elevaţilor naţionalişti dintr-o ţară sau din alta, ştiţi dumneavoastră cine anume, ăia care fac gura pungă atunci când vorbesc despre români şi îi întreb direct: „Şi, de data asta, tot românii sunt hoţi?”
Iar, pentru că, după cum atât de bine ştim, cazul despre care am povestit nu este nicidecum un accident şi tot mai mulţi români, harnici şi cinstiţi, cad pradă neo-sclavagismului practicat, nu chiar … accidental, de către firme şi patroni din anumite state membre ale UE ( ca şi România şi Slovenia!) profit de ocazie şi îi rog pe distinşii noştri europarlamentari să îşi facă timp şi să ridice această problemă în faţa onoratelor instituţii comunitare.
Bineînţeles, mă refer în primul rând la europarlamentarii români aparţinând alianţei PSD-PC-UNPR, pe care i-am votat cu toată încrederea acum câteva luni, fiindcă dinspre partea Monicăi Macovei, de pildă, nu mă pot aştepta decât la un nou denunţ la Înalta Poartă Comunitară! Cum că România trimite în state dezvoltate ale UE hoţi calificaţi care, după asta, mai cer şi despăgubiri de la bieţii stăpâni ultra-democraţi.
Şerban CIONOFF