Despre riduri, când n-ai uitat să faci dragoste

Despre riduri, când n-ai uitat să faci dragoste

 

Obrazul meu e pregătit pentru suferință,
Ridurile, gata să răsară la subsuorile ochilor,
Un genunchi exersează schiopătarea,
Palma care a mângâiat sâni
Își dă drumul ca o cracă uscată
Pe lângă linia mototolită a pantalonilor,
Toate se surpă ca un mal de pământ,
Doar inima învie la răsăritul de zori,
Doar privirea ta ca o adiere îmi pune la loc copacii
Doar râsul tău, care-l culege pe al meu din țărână,
Suie unde a fost, lângă stele adică, fruntea mea

Așa începe vesela chirurgie plastică a zilei
Ridurile cad ca niște frunze, lăsând netedă rogojina de ieri a obrazului,
Fața reînvață să se bucure,
Constați că n-ai uitat să faci dragoste,
Iar mângâierile tale scot din saltele gemete drăgăstoase,
Copiii ploii îți pipăie părul pe uliță
Iar pletele tale de haiduc se fac negre din nou

Vara, ca un anotimp fără sfârșit, vara iernii și vara toamnei,
Vara augustului etern din tine, care moare doar dacă tu vrei
Lucian Avramescu, 19 martie 2017, Sângeru

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare