Despre singurătate (început de proză, poate) (3)

 

Când eram mic mi-era urât în pod. O rugam pe bunica să-mi aducă nuci. Bunica știa că mi-e urât și se suia pe scara podului, cu o lampă în mână. Flacăra pâlpâia și alunga șerpi pe perete. Eu rămâneam jos și mă gândeam dacă singurătatea bunicei va învinge singurătatea podului. Pașii ei scoteau din dușumele sunete asimetrice. O aștept să coboare cu o sită cu nuci. Nucile erau coborâte din pod întotdeauna în sită. Apoi bunica le spărgea cu o teslă mică. Nucile purtau în ele singurătatea podului. Și întunericul.
Încetez să scriu. Citesc. Mioara Neagu • Liceul Teoretic Nicolae Balcescu. Nu stiu de ce, mă poartă gândul către Bogdana (Dumnezeu s-o odihneasca), eu sunt mai mică cu un an, abia am implinit 63 în decembrie. Dar gândul că voi pleca ,,dincolo,, inaintea lui tata, care este mai mare decat Regele (merge voiniceste spre 98), îmi lasă un gust sălciu al timpului, ce se târăște prin zile si nopți vaduvite de nesomn si neodihnă , ca moșul să nu plece fără lumină pe lumea cealaltă. Vrea lumină! Este un fix de-al lui, la care ,încerc firav să-l conving că fiecare dintre noi are o ață pe mosor. Când s-a terminat, nu mai avem timp să spunem nici pa,pa!
Mioara ar putea fi un personaj din această carte care se naște din singurătatea altui personaj care aș putea fi eu. Dar niciun scriitor nu scrie despre sine. Sinele e atins de literele de pe marginea cuvintelor. Cuvintele n-au margini.
Vecinul meu de sat, Eugen Simion scrie și el despre singurătate. Venise o ploaie torențială. Tata și mama au suit în căruță surorile lui și au trecut, cu boii băgați în jug iute, pârâul care se umfla. Eugen a rămas uitat pe malul celălalt. Apa clocotea puternic. Tata a oprit boii care alergau ca niște cai, sub fulgere. Tata îi transmitea semnale cu mâna, disperate și încurajatoare. Eugen avea doi ani și trebuia convins să rămână pe loc. Singurătatea era mai puțin primejdioasă decât traversarea viiturii. A fost prima oară când m-am simțit cu totul singur, abandonat, al nimănui. Cred că mi-a spus asta viitorul președinte al Academiei. Scriu un roman despre singurătate, zic eu. El tace de parcă i-aș cere să-l recenzeze înainte ca eu să-l încep.
29 decembrie 2017, Sângeru

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.