Ea, atât de rea, desenată în zațul ceștii de cafea

Ea, atât de rea, desenată în zațul ceștii de cafea

 

Cât de rea, cât de frumoasă de rea
Era ea, dragostea mea,
Ca o prețioasă mărgea,
Inel
Pe care mi l-am pus altfel
Pe degetul arătător
Din al poienii dormitor…

Ce de zee
Și de pământeană femeie
Era ea
Dragostea întâia a mea
Care m-a învățat
Pe lună, fără scară, primul cățărat,
Și luna era
Țâța minunată, cea din două, a sa

Cum era, cum era
Prima încleștare în sărut ce se ivea

Era rea
De fluturi și de muscă și de trandafiri
Dragostea mea,
Care mușcându-mă, cu sângele meu mă mângâia,
Chiar dacă duios și ea sângera…

Era minunat de rea,
Întâia iubire a mea,
Îți spun ție,
Ultimei extrase din vechea ei pălărie,
Ești ca ea,
Zaț desenat splendid în ceașca de cafea
Lucian Avramescu, 28 iulie 2017, Sângeru

Articole asemănătoare