• Home
  • Editoriale
  • Nu-mi cocoșați copilul cu un ghiozdan plin de inutilități

Nu-mi cocoșați copilul cu un ghiozdan plin de inutilități

a6ea3fa2 0c00 41ce b594 1fa727139347 1

       lucian-avramescuAm citit opinia unui psiholog american despre caracterul asasin al ”temei pentru acasă” a școlarilor. Argumentele lui sunt logice, ferme. Copilul trebuie să învețe la școală, iar acasă să zburde, să citească ce vrea, dacă iubește lectura, să-și recâștige libertatea de a fi copil. Și cei mai mulți (citesc comentarii venite chiar de la profesori), îi dau dreptate. Eu am încă îndoieli dacă-i bine sau rău.  Fetița mea din clasa a doua vine și ea acasă cu teme. Sunt cele din programa de învățământ, nici  mai multe nici mai puține. Cară cu ea un ghiozdan care-o cocoșează.  Firește că și dascălii ei procedează așa cum este directiva de sus. De ce au omorât mulții miniștri ai Învățământului, școala? În clasa a II-a sunt niște exerciții matematice sinistre. Fac un fel de algebră care virează în trigonometrie, calcule pe dos, abstracțiuni corijente la logică și mai ales la trebuințe.

      Vorbesc cu un amic din București, bunic, doctor de profesie. Nevastă-mea, pensionară, cu studii universitare, zice el, rămâne cu dureri de cap după ce-și ajută să rezolve temele pentru acasă nepotul din clasa a IV-a. Au înnebunit învățământul. Și eu sunt copil de dascăli, adaugă el. La școală am mers să învăț să scriu și să citesc, mai întâi, apoi să socotesc, dar nu zminteli care se fac acum în clasele primare. Noi le făceam, dacă urmam profil de real, în anii ultimi de liceu.

      Acum câteva zile AMPress publica povestea unui copil, elev excepțional care a terminat și bacalaureatul cu zece și care vrea să meargă la Londra la universitate. Principalul argument nu este că acea universitate, una dintre cele mai faimoase din lume, îi dă o bursă consitentă, ci pentru că acolo își va alege el, studentul, cele două,trei materii de studiu. În România, zice el, aș studia obligatoriu 14 discipline, cele mai multe fără atingere cu  domeniul în care vreau să mă pregătesc.

      De ce îndopăm copiii cu atâtea materii inutile?  De ce cară copilul meu un ghiozdan cât el de mare, care mă cocoșează și pe mine? De ce învață școlarii noștri, distrugându-le sau obosindu-le copilăria și adolescența, zeci de discipline care n-au atingere cu cariera și profesia la care visează? De ce au devenit  clasele primare, clase ca de liceu? De ce obligi unul care vrea să se facă doctor să învețe treburile unui inginer și un inginer constructor  să știe din ce-i compusă chimia celulei nervoase? De ce nu lăsăm, încă de la înmugurirea unei opțiuni, școlarul să se dedice  domeniului lui, pentru care are chemare? De ce obligăm copii evident mai subțirei la minte să țină pasul cu unul care promite un destin academic? Învățându-i otova totul, pe toți, sfârșim prin a-i bulversa pe toți. De ce școala din Occident a putut ajunge la performanța de a lăsa adolescentul să aleagă ce-i trebuie, iar noi punem pe spinarea lui desagi cu potcoave de cai morți?

      Buzura, marele prozator scria undeva că nu de ministrul Culturii se teme, ci de cultura respectivului. Știu niște mutre din Ministerul Educației de azi și de acum niște ani. Unul mi-a fost coleg și era de-o împăunată mediocritate de mic. Ministrul de azi, citesc undeva, e de carieră securist sau cam așa ceva. Du-te nene la SRI că aici strici, distrugi, încurci. Unde-s clasicii creatori de școală românească? Școala românească fabrică tâmpiți, perora Băsescu, președinte, el însuși cea mai elocventă ilustrare a afirmației. Nu-i adevărat. Afirmația e de tejghea și birt, domenii în care a excelat fostul președinte.  Școala românească e condusă, acolo sus, de tâmpiți, sună mai aproape de adevăr.

     

Parteneri