Trist. Așa este peste tot în țară. România se depopulează într-un ritm incredibil, dar nu interesează pe nimeni. Pînă cînd? Pînă cînd nu o să mai aibă de la cine să fure, pînă cînd bugetul nu se va mai alimenta, pînă cînd oamenii care au muncit cinstit și au contribuit pentru bătrînețe nu o să-și mai primească pensiile, pînă cînd bugetarii nu o să mai primească salariile. Și cu toate acestea se continuă nebunia. Se dau în continuare pensii fără acoperire în contribuții, iar intelectuali, cum este și Domnia-Voastră, primesc pensii cu valori ce nu asigură decît subzistența. Citeam, cu ceva timp în urmă, într-un program guvernamental, despre „măsuri care să conducă la susținerea economiei de subzistență”. Obiectiv măreț, nu?Analfabetismul, de toate tipurile este în ascensiune, școala este bolnavă, sănătatea suferă de boli cronice, administrația și-a multiplicat efectivele, cresc efectivele polițienești, cumpărăm armament uzat moral pe sume uriașe. Împrumutăm bani pentru a cumpăra lucruri de care țara nu are nevoie. Cimitirele devin din ce în ce mai scumpe. Afacerile din cimitire, mai ales din marile orașe, sunt în floare. Primăriile, parohiile nu văd decît bani. Bani din suferință. Părintele Arsenie Boca a intrat în lumea afaceriștilor. În loc să-l consacre sfînt, a fost transformat în brand. Biserica Artodoxă Română a făcut bani frumoși din „brandul” Arsenie Boca. Epscopia Devei și Hunedoarei este cel mai puternic contribuabil la Catedra Mîntuirii Neamului. Și totuși, Patriarhia nu face ceea ce trebuie să facă împotriva impostorilor care și-au permis să-l transforme pe „sfîntul Ardealului” în brand. Pasează responsabilitatea spre o episcopie recent înființată. Prin cimitire preoții și primăriile fac legea. Prin admnistrație politicul face legea. Prin spitale, școli, universități, prin cultură și mass-media tot politicul face legea. Am devenit un stat ocupat. De politic. Oamenii, cum spuneați și-au pierdut speranța. Pleacă din țară nouă oameni pe oră. Am devenit cel mai mare popor migrator după sirieni.(Cometariu al profesorului universitar al Universității București, Eugen Blaga, la editorialul lui Lucian Avramescu)