Femeia din Vaslui

Femeia din Vaslui

A crescut trei băieți, cum se cresc pe la țară
Unu-n brațe, iar doi, lipăind prin noroi
Azi, comete-s toți trei, duși în lumea cea mare,
Și-au uitat, dispărând, să se uite-napoi

Mama lor n-a mai plâns, doar în vis uneori,
Când ceva din trecut, luminând îi apare,
Și e tânără iar și bărbatu-i trăiește
Și trezindu-se brusc vede că i se năzare

Ieri echipele mari ce cutează prin iarnă
Făcând pârtie-n geruri și bătând pe la porți
Au găsit că-ntr-o curte e tăcerea prea lungă
Și-au bătut ca să scoată zidul casei din morți

Hei, femeie, răspunde, gerul mușcă din hornuri
Hornul ei era singurul ce nu fumega
Au intrat, nici-o urmă în ogradă și-n casă
Apoi iar s-au întors și-au găsit-o în nea

A murit învelită cu un giulgi de zăpadă
Din ea se vedea doar un colț de broboadă.
Lucian Avramescu, 11 ianuarie 2017, Sângeru

Articole asemănătoare