Femeia, Doamne, nu știu altceva

Femeia, Doamne, nu știu altceva

 

Vine ziua femeii peste lume
Nu-i zi de naștere sau de botez
E-o zi nescrisă roșu-n calendare,
E albă cum e bobul de orez

Mulți și-amintesc de ea când a trecut
Când a trecut vremelnica-i poveste
Așa cum mama brusc ți-o amintești
Când de o veșnicie nu mai este

Să ne-amintim iubitele măcar
Pe cea de-acum, pe cele de cândva
Punându-le nu ațe pe pieptar
Ci-un gând care să miște-n noi ceva

Trăit-am înveliți de aprigi sori
Trăit-am bucuroși chiar și sub ploi
Iar uneori, fără să vrem sau știm,
Trăit-am și singurătăți în doi

E primăvară, scrie-n calendar,
Fără-a nota că-i nume de femeie
Femeia-i încă nesfârșitu-mi dar
Cartea pe care-o tot rescriu și zee

Femeia, Doamne, nu știu altceva
Să fi sădit în mine mai adânc
Mi-e inimă, mi-e minte uneori
Și brațul cel puternic, brațul stâng

Lucian Avramescu, 25 martie 2017, Sângeru

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare