Florentin Scalețchi: NU MAI AM RĂBDARE…(3)

Florentin Scalețchi: NU MAI AM RĂBDARE…(3)

Şi ce avem după aceşti 27 de ani de mare „travaliu”, de reforme interminabile, de tot felul de ratări şi bâlbâieli, de aşteptări şi eşecuri, de pierderi umane şi material insurmontabile?
Ce ne- a mai rămas ? Aproape nimic.
După ce am îmbogăţit o groază de aşa zişi ,, băieţi deştepţi ” din vânzarea de fier vechi, provenit de la fabricile, uzinele, combinatele şi şantierele navale, din toate utilajele şi construcţiile aferente, a venit timpul să facă mulţi bani aceşti băieţi descurcăreţi, din lunga cale ferată a României, rămasă de la comunişti, din locomotive şi vagoane, fie ele de călători sau transport marfă.
Am vândut aproape tot fără să punem altceva în loc, doar petice pe ici pe colo.
Am reuşit să avem o mare performanţă ca mersul cu trenul să devină o adevărată aventură, reuşind să parcurgem o distanţă între localităţi, de exemplu Bucureşti – Constanţa, care altă dată se făcea să zicem , în două ore, acum , în prezent să ajungem să parcurgem acelaşi traseu în timp dublu, poate mai rău decât în anii de început ai căilor ferate românești.
Am schimbat, miniştri după miniştri, care s-au dovedit nişte incompetenţi, unii dintre ei chiar infractori. Şi dovada o vedem astăzi prin dezastrul din calea ferată dar şi printre deţinuţii de lux din închisorile româneşti, proveniţi chiar din această ramură a economiei.
Dacă, cu adevărat,ce nu au făcut comuniştii, a fost infrastructură rutieră, pe care în imbecilitatea lor de-a ţine sub control populaţia, lăsând de izbelişte ţara, cu şosele a căror terasament era consolidat de rădăcinile pomilor cultivaţi pe marginea lor. Probabil, din această proastă şi empirică obţiune de a consolida drumurile patriei, în România, sute de mii de vieţi omeneşti s-au pierdut şi încă se mai pierd, în timpul impactului neprevăzut între o maşină şi trunchiul unui arbore.
Deşi, noi românii, am suferit enorm la acest capitol, totuşi după 27 de ani, nu se poate spune că poţi circula în siguranţă pe şoselele din această ţară. Avem o lipsă de responsabilitate coordonată, căci şoselele ori aparţin Ministerului Transporturilor prin CANDR ori aparţin Primăriilor sau uneori, Consiliilor Judeţene şi când vine vorba de responsabilităţi, toţi aceşti funcţionari publici în slujba cetăţeanului dau din umeri.
Avem 27 de ani de când a căzut comunismul şi 10 ani de când suntem în U.E., stat cu drepturi depline şi încă nu am reuşit să ne racordăm la EUROPA, să putem să avem şi noi o autostradă care să străbată ţara de la un capăt la altul , adică, de la Nădlag la Vama Veche, deşi am plătit cel mai scump km de drum din Europa şi fie vorba între noi, nu avem nici cele mai dificile forme de relief aşa cum sunt în Croaţia, Albania sau Grecia, unde întâlnim numai deal şi munte cu piatră dură.
Suntem de-a dreptul handicapaţi, căci, dacă ai şi bani daţi gratis de U.E. şi materiale şi forţă de muncă şi totuşi nu reuşim să facem ceva ce poate aduce până la urmă, unei ţări, unui popor şi anume prosperitate, siguranţă, vizibilitate, timp câştigat şi respectul partenerilor internaţionali. Iată cum în acest fel ratăm la infinit etapă după etapă în detrimentul nostru ca naţiune. Responsabilii noştri ne dau orizonturi de rezolvare a acestei urgenţe şi necesare probleme cu termene care au litere de două cifre.
Terifiant de-a dreptul.
Oare, unde mai sunt generaţiile de la 1918 care au făcut România MARE !
Le- o fi oare unora ruşine pentru ţara ce o lasă copiilor noştri ???
Va urma

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare