Frica de Dragnea strică chimia unor pantaloni

Frica de Dragnea strică chimia unor pantaloni

Severitatea de pe chipul bărbatului politic Dragnea se transmite, electric, pe șira spinării subordonaților, tradusă într-un frison și o nădușeală. Subordonată îi este toată suflarea politică din PSD și a formațiunilor anexă. Uneori frica, circulă bârfa în târg, se propagă în pantalonii firilor mai nestăpâne pe sfinctere, care ajung acasă, după o întâlnire cu încruntarea teleormăneanului, îngălbenite în izmenele de firmă. Iliescu și Năstase au fost, prin comparație, băiețași subțiri în conducerea autoritară a megapartidului.
Azi am avut prilejul să verific, cu ajutorul unei imagini cu care TVR 1 ilustra știrea despre întâlnirea liderilor coaliției de guvernare, veridicitatea unor posibile legende. Nu-s legende. Iată, în câteva vorbe, tabloul. Cei doi președinți ai coaliției, domnii Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, pășesc concomitent spre un prezidiu unde popourile lor urmau să se așeze, ceea ce s-a și petrecut, dar cu o rupere semnificativă de ritm. Domnul Dragnea, preocupat de o mimică aspră, cum stă bine unui bărbat istoric, fără fisuri de îngăduință, a apucat spătarul scaunului cu o lentoare studiată,întârziind cu o fracțiune de secundă, timp în care domnul Tăriceanu a început să-și coboare șezutul până aproape de atingerea scaunului. Un semnal de alarmă, primit cu coada ochiului, a avertizat personajul greu al președintelui Senatului, că nu face bine și că se așază pe o bombă. Cum să ia loc înaintea șefului suprem? Dar impietatea era pe jumătate consumată. Cum să-și mai întoarcă avântul și siguranța de sine fără să se facă de magiun, cu toate televiziunile călare pe istoricul eveniment? Ca atare, mișcarea a fost frântă și obrăznicia oprită ingenios, prin săltarea fundului cu pretextul de a căuta o batistă în buzunarul nădragilor, batistă care n-a mai ieșit, în schimb Dragnea a apucat să se așeze. Primul. Statul oblic al lui Tăriceanu a fost absolvit și s-a așezat și el, cu o secundă mai târziu, cât să acorde majestatea cuvenită celui de care depinde așezarea sa în scaune înalte, mai înalte decât ar fi permis scorul minuscul electoral. Iată, mi-am zis, din câte amănunte este compusă ierarhia și cât de greu se păstrează o poziție. Detaliile pot ucide cariere. Președintele Senatului, cu un râs etern pe chip, care poate fi catalogat și ca rânjet, tremură nu la ideea că ar putea avea într-o zi idei neconforme cu șeful, ceea ce nu e cazul, ci de frică să nu-l supere, așezându-se pe scaun cu o clipă înaintea acestuia. Dacă se supără ca pe Grindeanu? Brrrr…, nici nu vreau să mă gândesc ce-ar ieși!

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare