Giorgiana Radu: Lăsați-mă, vă rog, să fiu!

Giorgiana Radu: Lăsați-mă, vă rog, să fiu!

Emoții, gânduri, empatii, simpatii, antipatii. Pozitive sau negative. Pot fi simpatiile negative și pozitive antipatiile? În funcție de stare, de peisaj, de persoanele cu care interacționezi, direct sau indirect, aceste trăiri îți pot modifica viața.
Toamna și-a făcut loc brutal prin fereastra sufletului care, nădăjduind să mai prelungească vara, valsează încă pe notele muzicale ale valurilor. Trezirea din beatitudine s-a produs brusc, prin constatarea unei realități dure. Percepția că bunul simț, respectul și iubirea necondiționată nu-și mai află locul, te pot dărâma. Splendidul apus al începutului de septembrie este mai rece și se lasă greu încălzit de razele de miere ale soarelui, biruit de pâcla gri-cenușie revărsată peste dealuri, vrând să demonstreze parcă, ceva.
Simt, poate mai mult ca oricând, că trebuie să așez undeva o linie. O linie care să țină la distanță negativul, pesimismul, răutatea, de cele mai multe ori gratuită, invidia, acapararea și transformarea propriilor mele voințe. Științificii spun că poți fi influențat negativ prin gândurile transmise de oameni apropiați, care comit despre tine verzi și uscate, de cele mai multe ori neîndreptățite, dar cine contabilizează aceste „injurii”?!
Conform unui studiu, o persoană are în jur de 10.000 de gânduri pe zi. Cum ar fi ca o mare parte dintre acestea să fie negative, adresate ție? Cum îți aperi confortul sufletesc dacă acele gânduri vin de la cineva care ți-a dat viață? Cum contracarezi aceste săgeți intergalactice sumbre, care se așază ca un scai pe stofa netedă a vieții tale, rânduită frumos de tine, de destin, de Divinitate, dar pe care unii se pregătesc s-o calce în picioare, s-o șifoneze și s-o minimalizeze? Prin scutul indiferenței! Dar, dacă e prea puțin? Dacă tăcerea, adoptată pentru evitarea unor posibile conflicte între generații, diferențe de mentalitate, de percepție asupra relațiilor interumane, este considerată slăbiciune, atunci, nu cumva, e mai bine să spui la revedere oamenilor toxici din viața ta, să-i eviți, să-i lași să „piară pe limba lor”? Ușor de spus, mai greu de pus în practică. Acești oameni, care se dau, în general, victime, și îi conving și pe alții că așa este, își știu foarte bine ținta și n-au limite, se înființează în viața ta, sub diferite pretexte, fără permisie. Cum să le pui opreliști, cum să-i determini să-ți respecte ce-ai construit an de an, clipă de clipă, fără ajutorul lor, prin instinct și dorința de a te ridica din mărăcini și bălării? Încerc să mă documentez!

Articole asemănătoare