Giorgiana Radu: O femeie… și-atât!

0 34

 

O femeie…O femeie și-atât! Ți se pare prea mult. E-o corvoadă, n-ai timp! Nu-ți stă-n fire s-o-asculți! Ea-i aici, cu bagaju-i cu tot! Sufletu-i, țăndări, e pus calapod!Tu n-ai timp! Nu-ți stă-n fire s-o auzi! Doar o vezi, bibelou pus pe eșafod! Trăiri, simțiri, sentimente, necum! E prea mult pentru o ființă cadou. Ai dreptul doar tu să fii, să exiști. Ea-i prea ștearsă, lipsită de fond! Menirea-i știută, să nască, să gătească, să spele, să te lase să fii! Unde-i ea? Femeia fatală, dorită de mulți, nu cea care doar concepe copii. Vrea să-i fii completare, să-i pui aripi, zbor spre lumi nevăzute, însemnate și cod. O renegi, o alungi! Pui distanță-ntre doi. Numărul par, perfect uneori! Las-o să fie, să fiți, să existe. Un tot, complex, dincolo de vetust. A fi este verbul ce-o suie pe-un soclu. Rolul ei principal este acela de-a crea Universul, când tu ești pe Terra. O, biet pion rătăcit! Îmbibată, ea, în picuri de ploaie. Lacrimi de-argint, revărsate-n șiroaie. Ea, femeia, hlamidă complexă. Vrea să fie, să simtă, să respire, să existe…Să-ți fie umbrelă, în vremuri plouate și ninse…Femeia, iubita, soția. Oricum ai numi-o. Ființa-i sublimă, credulă, plăpândă. Răspunde prezent la chemări iluzorii. Așteaptă-n tăcere, în dor, în netihnă. Să-i cânți din viori uneori. Simfonii tandre, doar de tine știute. Ea, femeia înger, din când în când fiară. Cu-n zâmbet subit, lumea dominată de demoni o preface-n primăvară.

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.