Giorgiana Radu: Portretul bucuriei de a trăi și al sensibilității fără granițe – Silvia Dumitrescu

Giorgiana Radu: Portretul bucuriei de a trăi și al sensibilității fără granițe – Silvia Dumitrescu

Întâlnirea cu un artist, din oricare domeniu ar fi, te înnobilează, îți creează un adaos sufletesc, pe care e greu să-l dobândești într-o perioadă în care frumosul și bunul gust sunt anulate, locul lor fiind luat de grotesc, penibil și nonvaloare.
Am avut bucuria s-o cunosc pe Silvia Dumitrescu, un artist complex, în care se îmbină armonios calitățile unui profesionist al scenei și cele ale omului de dincolo de lumina reflectoarelor. Artista își poartă cu demnitate statutul fără să-și facă admiratorul să se simtă inferior, dimpotrivă, te apropie, te face părtaș trăirilor ei. Parcă i-ai fi prieten de demult. Stilul deghizat rock, semeția și eleganța sunt bine armonizate și conturează portretul unui artist de excepție.
Miercuri, de Ziua Femeii, la Muzeul Pietrei din Sângeru, Silvia Dumitrescu a susținut un recital, aducând bucurie oamenilor din zonă. Dinamism, temperament vocal (și nu numai), sensibilitate și poftă de viață, sunt câteva din trăsăturile care o caracterizează și te fac să o iubești și să te încarci cu energie în preajma ei.
Copilărește, iubește, trăiește – sunt elementele de bază ale vieții sale. Vorbește cu emoție și dragoste nemărginită despre familia ei, soțul și băiatul lor, de 23 de ani, un pianist talentat. Devine melancolică atunci când amintește părinții, care nu mai sunt de ani buni. În ochii de un albastru care te străpunge și care se armonizează perfect cu părul său blond, dorul de ei se lasă citit și tipărit cu expresivități rare.
Câteva ceasuri petrecute în compania Silviei, artistul, dar și omul din spatele scenei, te determină să râzi dacă ești trist, să fii optimist, dacă ți s-au înecat corăbiile, să visezi, dacă ai coșmaruri, să iubești viața și să nu încetezi să fii copil, indiferent de vârstă. Mulțumesc, Silvia Dumitrescu!

P.S. Vom publica astăzi un alt portret de suflet, al celei care a adus, în întâlnirea de la Sângeru, trăire (nescenică), sensibilitate cât să astupe toată insensibilitatea lumii, frumusețe – actrița Adina Popescu. Evocarea marelui compozitor Adrian Enescu a fost un rol trăit și nu interpretat, așa cum nimeni n-ar fi putut-o face, aducând lacrimi pe chipuri.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare