Giorgiana Radu: Sfârșitul lumii, prin deficit de umanitate

Giorgiana Radu: Sfârșitul lumii, prin deficit de umanitate

 

Despre temutul sfârșit al lumii s-a vorbit ciclic. Înaintea atingerii anului 2000, subiectul a devenit frecvent. El, Sfârșitul, se produce, în viziunea unora, cu detectări speciale într-ale Cosmosului, an de an, în luna septembrie, octombrie sau noiembrie, de vreo 17 ani încoace. Mai mult, cititori printre rânduri, au găsit în scrierile astrologului și fizicianului francez Michel de Nostredame (Nostradamus), care a trăit prin anii 1500, interpretări și „profeții” înspăimântătoare. Baba Vanga, o bătrână din Bulgaria, celebră clarvăzătoare, care a murit în urmă cu 20 de ani, este la rându-i o sursă de previziuni care anunță apusul planetei albastre. Deja nu ne mai surprinde nimic, oricât de apocaliptic ar părea, de la începutul mileniului trei, de când se tot vorbește despre asta. Am devenit imuni la orice atingere auditivă sau vizuală cu astfel de informații.
Lăsând deoparte viziuni, previziuni și mistere, constatăm că, la nivel global, se petrec schimbări cu urmări deloc pozitive. Încălzirea globală nu este o glumă, chiar dacă Donald Trump a ales să retragă SUA din Acordul de la Paris, acord la care au aderat peste 200 de state, cu scopul de a reduce poluarea și efectele încălzirii planetei. Atentatele teroriste sunt tot mai frecvente astăzi în marile capitale europene. Aceste crime odioase au debutat în 2001, la 11 septembrie, când 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center, unul în clădirea Pentagon din Arlington, iar cel de-al patrulea a fost prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville, în zona rurală a statului Pennsylvania. În acea zi fatidică, au murit 2.993 de oameni, cetățeni din 90 de țări. Mii de oameni, printre care foarte mulți copii, sunt afectați de foamete și boli. Venezuela se confruntă cu o mare criză economică. Potrivit unui studiu, trei din patru oameni din cetățenii săi, au slăbit în jur de opt kilograme, anul trecut, din cauza alimentației precare. În Africa, seceta și foametea fac ravagii printre viețile omenești. Mii de copii suferă de malnutriție. Citeam undeva, că un sfert dintre ei mor înainte de a împlini vârsta de cinci ani. În Orientul Mijlociu, războiul început de câțiva ani – au mai fost și altele, înainte -, nu lasă fărâme de speranță că s-ar isprăvi curând. Orașe splendide, nu demult, sunt astăzi ruine. Mii de vieți au fost curmate, nevinovate. Cei care luptă pentru supraviețuire, traversând Mări, sfârșesc, în mare parte, înghițiți de valurile nemiloase. Cutremurele majore s-au înmulțit și ele. Adulți și copii au murit îngropați de vii sub dărâmăturile produse de mișcările tectonice.
Aceste câteva exemple ( ele sunt cu mult mai numeroase), de fapt realități crunte ale prezentului, fac parte cumva dintr-un început al sfârșitului, provocat de om. Omul, prin acțiunile sale contribuie la disoluția lumii. O lume care suferă de un mare deficit de dragoste, cum spunea un gânditor, deficit de umanitate, de solidaritate. O lume dominată de o imensă amorțire sufletească nu poate crea decât suferință. Răul pe care-l produce omul devenit fiară poate fi incomensurabil. El țese în jurul său, încet și sigur, pânze uriașe, asemeni păianjenului, făcând numeroase victime în societate.
Mulți, probabil, își imaginează sfârșitul lumii ca fiind o zi în care Pământul devine o minge de foc, o întindere de apă nesfârșită, o … La sfârșitul lumii contribuim fiecare, prin acțiunile noastre, prin fapte, prin cuvinte sau necuvinte, prin gesturi, prin gânduri, prin aerul pe care-l expirăm, prin …

Articole asemănătoare