Giorgiana Radu: Toamna, cu lacrimile ei multicolore

Giorgiana Radu: Toamna, cu lacrimile ei multicolore

 

Toamnă nesperată, ca o ninsoare de frunze în culori purpurii, așternute pe pământul fumegând încă a vară. Toamnă ca un semn de întrebare răsfățat de lipsa răspunsului.
Răsfățate de razele de miere ale gutuii din înaltul Cerului, prelungind abisul sufletului, petalele copacilor colorate în galben, maron și roșu-sângeriu îmbracă armonios peisajul. Sufletul împrumută mantaua multicoloră a vegetației pentru a pregăti întâmpinarea înghețului ce va pune stăpânire pe viața care-ți poate deveni frântură de existență. Toamna se nasc oameni, la fel cum și mor. Scriitori remarcabili au fost inspirați de acest anotimp.
„Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene și roșii.
Trec nouri de argint în valuri
Si cânta-a dragoste cocoșii”, constată optimist George Topârceanu în „Octombrie”.
Toamna pot curge lacrimi. Lacrimile broboanelor de struguri albi și roșii, stoarse în teascul bunicilor și străbunicilor, îmbuteliate atent în damigene mai vechi sau mai noi. Dar cum stocăm sau cuantificăm lacrimile vieții? Licoarea afrodisiacă creează plăcere, pe când picăturile interioare spală nemulțumiri, dezamăgiri, reproșuri, neîmpăcări sau acceptări neacceptabile.
„E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează”, spune pesimist George Bacovia în poezia „Nervi de toamnă”.
Și, totuși, nicicând n-am trăit o toamnă atât de frumoasă, atât de veselă. Oricât de neputincios ai fi te îmbie să trăiești, să speri, să exiști, să iubești, să birui oricât de multe opreliști ți-ar sta în cale.
Îți mulțumesc, TOAMNĂ, pentru că ești optimistă, tristă, ademenitoare, îmbietoare, și mai ales, sănătoasă…

Giorgiana Radu, AMPress

Articole asemănătoare