Improvizație pentru pian fără orchestră

Improvizație pentru pian fără orchestră

 

Hai să ne mai cunoaștem o dată
În seara asta cu lună, care-i, firește, demodată
Uită-ți smartphonul acasă
Și nu cere voie soțului, că nu te lasă

Sau dacă ții morțiș,
Spune-i direct, fără ocoliș,
Că scriem poezii
Pe hârtii
Și la nunta mea
O să lunece, pe raza-i, o stea
Îți voi culege din părul mătăsos
Migdalele sfârcurilor care cad în sus, nu în jos
Pe podea
Vor sta umbrele aripilor mele și rochia ta
Iar eu îți voi spune cât de frumos îți stă lângă ea

Hai să ne mai cunoaștem o dată
Cât veșnicia nu se gată
Și ne mai lasă vreme de-un vers
În noaptea asta care începe în zori și merge invers

Sună unde ai sunat ultima oară
Nu te speria că sunetul care se aude nu e de vioară
Te va privi oblic o vecină
Care din oră în oră primește, de la alt preot, lumină
Și nu te speria
Nici de mirarea mea
Dezvățată de a te mai vedea

Hai, măi fată,
Că așa te-am strigat ultima dată
Să scriem, fie ce-o fi,
Ultimul vers al începutei noastre poezii
Iar dacă cineva te întreabă, să spui
Că este versul nimănui
Chiar așa, al nimănui
De aceea versul miroase a văzduh și a gutui

E-o seară de martie, se crapă noaptea de dimineață
Și cu versul trupului tău pot pleca, dacă-i nevoie, din viață

Lucian Avramescu, 2 martie 2018, Sângeru

Articole asemănătoare