Interviu cu prof.univ.dr. Codruț Sarafoleanu: ”Când văd că putem face într-o clinică din România tot ceea ce fac și colegii noștri din vestul Europei sau SUA, am o satisfacție fantastică”

Interviu cu prof.univ.dr. Codruț Sarafoleanu: ”Când văd că putem face într-o clinică din România tot ceea ce fac și colegii noștri din vestul Europei sau SUA, am o satisfacție fantastică”

– Stimate domnule profesor Codruț Sarafoleanu, AMPress lucrează de ceva timp la un proiect editorial care adună interviuri cu „greii medicinei românești”. Cartea, care ar urma să fie dată gratuit studenților sau celor care intenționează să se dedice acestei profesii, ar fi un fel de manual, dacă poate fi imaginat așa ceva, un îndreptar de fapt pe traiectul unei profesii de care avem nevoie toți, inclusiv medicii care, oameni fiind, au și ei nevoie de medici. Sunteți primul la care ne oprim, dintr-o generație care nu mai e a tatălui dumneavoastră, unul dintre iluștrii care au avut amabilitatea să ne răspundă. Și pentru că a venit vorba de prof. univ. dr. Dorin Sarafoleanu, să pornim de aici. Oreleul se ia genetic? Aveți de la tatăl dumneavoastră inclusiv ironia fină și timbrul vocal. Cum de s-a transmis și ORL-ul?

– Da, pasiunea pentru meseria de medic se transmite genetic. La fel și principiile morale, rigurozitatea și empatia cu semenii aflați în suferință. ORL-ul însă l-am descoperit spre finalul studiilor universitare, în condițiile în care, în primii ani de facultate m-au atras alte specialități chirurgicale. În perioada adolescenței, încurajat de o minunată profesoară de limba română și o adevărată doamnă, am fost introdus în lumea fascinantă a cercurilor literare și cochetam cu regia sau teatrul. În orice caz cu lumea boemă a artei. Tatăl meu a fost foarte mulțumit pentru că nu doream medicina cunoscând dificultățile și imperativele acestei meserii. Până într-o noapte când însoțindu-l la spital pentru rezolvarea unei urgențe chirurgicale, s-a produs schimbarea în mintea mea și a apărut dorința de a deveni medic. Dorința care apoi a devenit realitate și pentru care acum mă felicit.

– Vorbim de îmbrățișarea unei profesii a părinților. Dumneavostră ați ajuns o somitate – și nu exagerăm și nu vă flatăm. Ați ajuns prin munca dumneavostră pe care o bănuim fără întreruperi. Sunteți în colective de cercetare din lumea mare a medicinei, aveți o recunoaștere nu doar națională, ci internațională, ați operat – unele operații fiind de pionierat – de câteva mii de ori până acum (peste 5000 de intervenții chirurgicale), toate astea nu mai țin doar de tradiția familiei. Vorbiți-ne despre vocație în această profesie și apoi, dacă sunteți de acord, despre seriozitate.

– Sunt convins că orice meserie făcută serios necesită vocație și muncă. În medicină sunt suficiente cazuri de dinastii medicale în sensul bun al cuvântului, generații de mari medici provenind din aceeași familie. Dar există și reversul medaliei, cu eșecuri ale copiilor care nu s-au ridicat la valoarea părinților medici de excepție. Harul în medicină trebuie completat de munca serioasă, acumulări constante de informație medicală și rafinarea metodelor și tehnicilor chirurgicale. Raționamentul clinic este esențial, individualizarea fiecărui caz în parte de asemenea. Dar acestea se bazează pe mecanisme clare de gândire, cunoștințe teoretice temeinice și capacitatea de a integra aceste noțiuni într-un context particular.

– Studenții care susțin examen cu profesorul Codruț Sarafoleanu vin cu teamă și emoții. Vi s-a dus vestea că sunteți extrem de sever și nu îngăduiți jumătățile de măsură în pregătire. Cum să lecturăm și să interpretăm aceste detalii ale personalității dumneavostră? E „bun” un profesor „rău”?

– Sunt serios și unii interpretează aceasta ca severitate sau răutate. Un medic performant nu poate fi neserios în raport cu sine însuși, cu bolnavul și echipa medicală din care face parte. Aceste lucruri se pot învăța din studenție. Așadar nu putem îngădui jumătăți de măsură deoarece dorim să avem o generație viitoare de medici buni care să ne poată îngriji corect și pe noi! Din păcate interesul pentru profesia de medic a scăzut în rândul generațiilor tinere. Și avem două tipologii de student cei realmente dornici, pasionați și cu har și cei care vin să fie medici pentru că au auzit că poate fi bine, că pot câștiga bani ușor în anumite specialități medicale.

– Sunteți șef de catedră, prodecan, conduceți cea mai importantă și modernă, în comparație cu altele, clinică ORL din țară, din Spitalul bucureștean ”Sfânta Maria”, fondată de părintele dumneavoastră. Vă bateți s-o dotați ca-n lumea pe unde ați studiat (SUA de pildă). De ce n-ați rămas, cu toată dragostea de locul natal și munca înaintașilor, afară?

– Câteodată când văd cum mă lupt cu inerțiile oamenilor, cu incompetență și reavoință, îmi pare rău că nu am rămas în SUA sau Canada în 1995 când am avut aceste propuneri. De asemenea am mai refuzat Suedia în 2004. Dar când văd că putem face într-o clinică din România tot ceea ce fac și colegii noștri din vestul Europei sau SUA, am o satisfacție fantastică. Am impus un stil considerat inițial ciudat de colaboratori. Acum după ani de zbateri e o normalitate apreciată cum se cuvine de pacienți, colegii din clinică sau specialități conexe sau membrii comunității academice și medicale. Dragostea de locul natal cred că este în fiecare dintre noi, dar unii o folosesc drept lozincă. Eu am rămas crezând că România se va schimba profund la începutul anilor 90. Apoi m-am încăpățânat să arăt că se poate deși România se schimbă în rău. Uneori îmi dau seama că te lupți mai degrabă cu morile de vânt, decât cu oamenii și lipsa lor de viziune, respectiv micimea sufletească. M-am săturat de dictatura banului și de unicele valori din mintea unora – banul și puterea. România mai are și valori morale și cultură și oameni normali.

– Marii chirurgi au operat și pe front. Tăiau picioarele cu fierăstrăul și anesteziau cu spirt. De ce este atât de importantă în chirurgia nasului, de pildă, aparatura sofisticată?

– Medicina modernă a progresat enorm datorită tehnologiei, biomaterialelor și noilor molecule. Atât pacientul cât și medicul doresc operații minim invazive, funcționale și o calitate a vieții cât mai bună imediat după operație. În plus în lumea asta nebună în care trăim se impune și o reinserție profesională și socială rapidă. De aceea este nevoie de aparate sofisticate. Ele nu vor înlocui niciodată mintea umană, raționamentul clinic și o indicație chirurgicală realistă.

– Vorbiți, într-o comunicare științifică, despre înmulțirea alarmantă a cancerelor nazale. Ce-i cu ele? De unde și de ce vin?

– Da, patologia oncologică în România este într-o creștere a frecvenței absolut halucinantă. ORL-ul nu face excepție de la regulă. Ține de obiceiul fumatului, de poluarea excesivă, de ceea ce mâncăm și evident și de un context genetic. Sau de anumite meserii care implică inhalarea de noxe. Gândiți-vă că depozităm deșeuri toxice și radioactive ale altor țări, mâncăm toate E-urile de pe piața europeană chipurile că suntem intracomunitari. În fapt ținem în viață industria chimică și piața alimentară de mâncare nenaturală din UE. Aici se acceptă orice produs și românii, bulgarii, și alții au cancere cât nu găsiți în alte țări din vestul Europei. Un alt preț acceptat de politicieni pentru diverse avantaje de imagine sau politice. Dar să nu uite că și copiii lor sau domniile lor respiră același aer cu noi, înghit aceleași radiații cu noi și pot fi într-o zi bolnavi. Iar cu boala nu se poate negocia. Iar banii nu cumpără totdeauna și sănătatea!

– Sunteți, împreună cu colectivul pe care l-ați format la clinica pe care o conduceți, angrenat într-un proiect științific la care concură somități modiale în domeniu. E vorba, dacă am înțeles bine, despre un fel de vaccin care să stopeze înaintarea unei celule care duce la dezastru. În ce fază sunteți, care este cotizația românilor, științifică firește, la acest proiect?

– Avem mai multe proiecte de cercetare multicentrice internaționale unde suntem parteneri. Sunt colective prestigioase din Italia, China, Argentina, Germania care ne onorează în aceste parteneriate. Studiem noi molecule (markeri inflamatori) implicate în procesul inflamator non alergic rinosinusal. Descoperirea acestora dar mai ales a substanțelor ce le inhibă ar însemna un enorm pas înainte în tratamentul bolilor inflamatorii rinosinuzale care uneori recidivează indiferent de metoda terapeutică aplicată. Unii pacienți ajung să suporte nenumărate intervenții chirurgicale și tratamente medicamentoase cu rezultate îndoielnice, motiv pentru care se fac eforturi susținute în acest domeniu.

– Tatăl dumneavostră este foarte mândru, poate ca orice părinte ați zice, de fiul lui. Cât de mult v-a obligat să fiți pe măsura ei, această mândrie? Decontul sufletesc a fost și el un combustibil?

– În general tatăl meu nu m-a obligat. M-a sfătuit. M-a ajutat responsabil, plin de dragoste și înțelepciune. Am avut o bibliotecă, un model, un mentor, un aspru critic și un foarte mare sprijin moral în momentele de cumpănă. Dar bucuria mea cea mai mare este aceea că nu am făcut de râs munca sa și numele său.

– Ce nu vă place în modul în care este managerizat sistemul medical din România?

– Am avut miniștri care au administrat sistemul politic și nu rațional. Se întârzie de ani buni o lege a sănătății coerentă, modernă, adaptată nevoilor pacienților și nu sistemului. Sistemul însemnând factorul politic, interesele mercantile ale jucătorilor din piața fabuloasă de capital din domeniu și asigurările de sănătate. Apoi salarizarea după performanțe nu s-a implementat. Avem medici excelenți care muncesc enorm și primesc aceeași leafă ca cei care nu văd 20 de pacienți pe an. Dotarea spitalelor și stabilirea concretă a nivelelor de competență a fiecărui spital ar fi necesar. Sistemul de asistență primară a fost cobaiul tuturor guvernărilor încât medicii de familie nu mai știu ce să înțeleagă. Apoi medicina rurală. Este un dezastru în orașele mici, dar la sate se moare cu zile și nu există medici. Retoric întreb – după ce ai făcut un rezidențiat într-o clinică universitară dotată bine unde înveți tehnici și tehnologii medicale moderne, cum să faci meseria asta într-un ambulator sordid fără dotări. Doar cu obligații și eventual reclamații…..

– Care ar fi, să zicem, primele trei măsuri pe care le-ați iniția dacă ați fi, ceea ce nu-i exclus, într-o zi, ministru al Sănătății?

– Reorganizarea sistemului public de sănătate conform necesităților reale ale patologiei și adresabilității – spitale multiprofilate, dotări corespunzătoare, niveluri de competență. Nu secții dedicate, centre inutile, bani mulți pe programe de sănătate la modă care salvează 100 de vieți anual. Bani pentru patologiile care omoară sute de mii de oameni anual….
Medicina rurală – popularea zonelor rurale cu medici (facilități salariale, imobiliare) pentru ca aceștia să profeseze în aceste zone. Sistem de salvare regional care să răspundă nevoilor reale și deciziei medicului de acolo.
Reînființarea centrelor medicale secundare (fostele policlinici) pentru degrevarea spitalelor de cheltuieli inutile cu patologie ce poate fi rezolvată ambulator de medicul specialist. Cam ceea ce fac acum policlinicile private care au făcut contract cu casa de asigurări de sănătate. Corolarul – sistemul privat ar putea să funcționeze pe asigurări de sănătate private. Care în România în mod bizar nu funcționează mai deloc.

– Știm de ce pleacă doctorii din România, așa că nu vă punem o întrebare care s-a banalizat. Vă întrebăm altceva. De ce NU pleacă marii doctori din România, fiindcă avem încă mari doctori în săraca noastră țară?

– Unii pentru că au reușit să creeze centre și clinici moderne unde profesează ca în străinătate, au înființat sau duc mai departe adevărate școli de medicină și produc doctori mari pe principiul că omul sfințește locul. În sfârșit alții pentru că se încăpățânează să creadă că ceva se mai poate schimba în țara asta, pentru că iubesc meseria asta și pentru că realmente empatizează cu pacientul și au un Dumnezeu. Care îi îndeamnă să se gândescă și la suferința semenilor și la faptul că într-o zi ei sau familiile lor pot fi pacienți. Și pentru că nu toți trebuie să plecăm la Viena sau Istanbul să ne tratăm. Nu aș adăuga aici echipa selectă a feudalilor sistemului invocați de fostul ministru Nicolăescu…….

– Aveți un fiu. Să fie sănătos și să vă bucurați de el. I-ați plantat gena ORL?

– Mulțumesc. Gena există fără doar și poate. Nu îmi doresc neapărat să facă medicina, deși pe măsură ce crește îi place și își dorește. Ar fi frumos și domeniul IT în care activează mama sa. Despre ORL, momentan zâmbim la vederea unei poze cu el la 4 ani, cu oglinda frontală de Orelist a bunicului pusă în chip de coroană pe cap. Dacă tot vorbeam de dinastii!

– Vă mulțumim domnule profesor Codruț Sarafoleanu!

Interviu consemnat de Giorgiana Radu, redactor AMPress

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare