Interviu cu prof. univ. dr. Dorin Sarafoleanu: „Nu lucrăm pentru diplome, trudim pentru bolnavi” (II)

Interviu cu prof. univ. dr. Dorin Sarafoleanu: „Nu lucrăm pentru diplome, trudim pentru bolnavi” (II)

 

  • sarafoleanu 2Aveți, presupun, acasă, un perete de diplome. Sunteți medaliat național și internațional. Generalii ies la paradă cu medaliile pe piept. Cum se prezintă profesorul Sarafoleanu la o astfel de paradă, nu militară, ci civilă, a meseriașilor devotamentului față de viața și sănătatea oamenilor?

– Da. Sau adunat o mulțime de diplome românești și internaționale. Dacă, așa cum cu umor spuneți, ar trebui să le etalez la o paradă, cred că aș semăna cu un general sovietic. Voi menționa însă câteva din ele în ordinea în care îmi sunt dragi: „ Meritul Academic”, acordat de președintele Academiei Române, „ Man of Achievement”, acordat de Universitatea din Cambridge. Diploma acordată de Societatea Europeană de Chirurgie Laser, apoi diplomele societăților Francofone și ale Societas ORL Latina (Societatea ORL Internațională a Țărilor Latine), al căror președinte am fost și pentru care am organizat la București  în 1999 și în 2006, două congrese internaționale. La acest capitol aș vrea să fac un comentariu. Într-un sistem medical care agonizează se dau în fiecare sfârșit de an  tot felul de diplome pentru tot felul de „ performanțe” și „ excelențe” medicale năștrușnice. Nu cred că așa se poate reforma și perfecționa sistemul de sănătate. Nu lucrăm pentru diplome, trudim pentru bolnavi. Astăzi pereții multora se umplu cu diplome care se dau cu largă generozitate la fiecare sfârșit de an aici la noi, pentru diferite merite și excelențe realizate într-un sistem de sănătate muribund. Iată cum putem crea false succese și, mai false valori.

  • Sunteți o familie de doctori. Doamna Sarafoleanu este medic, fiul, Codruț, vă calcă pe urme și unii spun că tinde să vă întreacă. E, la o vârstă relativ tânără, un profesor de anvergură. Nu-i prea multă medicină pe centimetru pătrat în familia Sarafoleanu? E de ajutor în carieră, sau vă plictisiți reciproc având aceleași preocupări?
  • Până în prezent, densitatea pe centimentru pătrat la care vă referiți, ne-a ajutat pe fiecare în evoluția noastră profesională. „Dinastiile medicale” au fost motorul progresului în medicina occidentală. Vorbiți de Codruț – la evoluția lui familia de medici a adăugat ceea ce a depășit sistemul. O bibliotecă, un sfat, o îndrumare, o critică, cheltuieli pentru studii și perfecționări în străinătate, introducerea în Occident într-un mediu ORL-istic elitist din Europa și America. Toate acestea au contribuit la realizarea valorii pe care o are astăzi. Aș vrea să rețineți că pentru valoarea lui i s-au oferit importante angajamente în străinătate. A preferat să rămână acasă. Ceea ce face el acum am rezumat la o întrebare anterioară. Ar trebui ca cineva să remarce faptul că el și încă alți câțiva tineri de excepție din țară au rămas aici veghind la sănătatea compatrioților în ciuda tuturor șicanelor și opreliștilor la care sunt supuși.
  • Ați înființat o clinică particulară modernă. Ce viitor dați acestor clinici și mai ales, ce sunt ele dacă, spre deosebire de a dumneavoastră, n-au în spate o personalitate?
  • Clinica noastră privată funcționează din 1996. Am gândit-o atunci la înființare ca o alternativă oferită populației față de asistența la stat. Clinicile private rezistă dacă asistența pe care o acordă este de calitate și produce satisfacție. În același timp ele sunt și un motiv de emulație. Cele care nu se mențin în trendul progresului specialității nu vor mai avea căutare și dispar. Legea concurenței în democrație este aspră. Bolnavii sunt cei care hotărăsc soarta clinicilor private. Nu au satisfacție, nu se mai duc. La clinicile de stat acest principiu al gradului de satisfacție funcționează într-o altă paradigmă.
  • Ce beteșuguri găsiți, fiindcă sunteți specialist în comunicare, presei de astăzi din România și nu numai din țara noastră?
  • Se pare că cea de-a patra putere în stat, presa, nu se simte prea bine. Din firava mea cultură, cu privire la fenomenul complex media, știu că aceasta cu toate mijloacele ei, trebuie să fie paznicul democrației, că are menirea să informeze neutru, corect și decent publicul căreia i se adresează. Adaug importantul ei rol educativ și formator de opinie, că este supusă și ea, împreună cu slujitorii ei, unor reguli de etică și morală. Faptul că mă întrebați despre beteșugurile presei românești, dumneavoastră care sunteți om de presă, înseamnă că ați observat anumite semne de suferință. Eu vreau să vă spun că românii noștri sunt oameni ageri la minte, când simt neregula o sancționează pe loc cu telecomanda sau cu necumpărarea ziarului. Ca și în medicină cred că măsurile terapeutice pentru bolile presei românești trebuie să vină din interiorul ei. Nu slăbiți vigilența paznicului democrației. Ajutați-o să devină autentică, nu originală, și să se maturizeze.

 

  • Am vizitat împreună cu un grup turistic din România, Țara Sfântă. Lângă Marea Moartă, într-o discuție cu poetul Lucian Avramescu, ați ironizat faptul că mulți și multe cumpărau sticluțe cu balsamuri, dând sume mari de bani. Știți, spuneați dumneavoastră, că mirosul de fân, apropos de mirosuri și parfumuri, e cel mai puternic și eficient afrodisiac? Și e și ieftin! Asta explică de ce la țară se fac copii în general în vremea cositului și strânsului fânului!, spuneați. Ce sfaturi dați celor care se învelesc chimic toată ziua cu produsele fabricilor de mirosuri?
  • Așa cum spuneți feromonii biologici naturali din fânul cosit proaspăt constituie un afrodisiac puternic. Dincolo de gândul care ne duce spre sexualitate, vreau să explic faptul că mirosul împreună cu gustul constituie simțurile fundamentale care determină perpetuarea speciei și asigurarea hranei. Științific, etalonul mirosului a fost stabilit, nu cu ajutorul chimicalelor, ci pe baza feromonilor ( substanțe odorizante ) emanați de axilele și spațiul pubian al femeii. Se numește chiar „ odor da femina”. Chimicalele la care s-au repezit turiștii de la Marea Moartă sunt produse de sinteză care încearcă să imite și să augmenteze mirosul natural al femeii sau bărbatului. Folosite în exces, modifică funcția glandelor care secretă feromonii naturali și bombardează nociv nervul olfactiv obosind sau deteriorând mirosul. Există o memorie olfactivă , poeții ( mai ales) și scriitorii știu acest lucru și-l cântă în operele lor. O probă istorică în formarea memoriei olfactive ne-o oferă Democrit din antichitate. Întâlnind într-o seară în drum spre casă o tânără frumoasă o salută cu formula „ bună seara, domnișoară”. A doua zi de dimineață, întâlnind-o din nou, o salută „ bună dimineața, doamnă”. Schimbarea formulei de salut s-a datorat faptului că Democrit a simțit la ea un puternic miros de spermă. Oricât ar părea de curios există un marketing al mirosului. Producătorii de parfumuri încearcă prin denumiri gen ”memoir charie”  să evoce mirosul natural afrodisiac de femeie tânără și să transmită sugestii erotice. Studiul social al mirosului, al gustului, în context cu celelalte simțuri este extrem de interesant și pasionant. Fără simțuri am fi roboți, specia în pericol, iar comunicarea imposibilă.
  • Puteți face, pe scurt sau pe lung, cum doriți, un portret al sistemului medical românesc? Suferă de ceva? Dacă da, care-s bolile? Sunt tratabile?
  • Sistemul medical românesc este din ce în ce și de mult timp în suferință. Diagnosticul i-a fost pus de beneficiarii lui, adică populația. Reformarea lui ar fi tratamentul. Au fost până acum, în 25 de ani, vreo 26 de miniștri, oameni politici puși de partide. Nu există o viziune corectă privind viitorul sistemului și mai ales viitorul biologic al națiunii noastre, cea mai bolnavă din Europa. Până nu e prea târziu este nevoie de o depolitizare urgentă a sistemului, așezarea în fruntea lui a unor personalități medicale valoroase cu prestigiu internațional care să se bucure de respectul breslei, să nu se plece în fața politrucilor, să aibă o viziune pe cel puțin 20 de ani. Academia Română, Academia de Științe Medicale, Universitățile de Medicină au în componența lor astfel de personalități. Politicul nu le vede. Bolile și suferința umană nu au apartenență politică. Lipsa de perspectivă este singurul lucru pe care actuala clasă politică monitorizată de DNA o oferă tinerilor medici. Iată explicația principală pentru care aceștia pleacă, își distrug visele, speranțele, familia și atașamentul pentru țară. Vai de națiunea care nu știe să-și respecte valorile medicale.
  • Iubiți, am văzut asta, copiii. Aveți un nepot, Matei. Îl faceți doctor?
  • Iubesc copiii pentru candoarea și nevinovăția lor. Privindu-i cum cresc mă gândesc cu emoție oare câți vor rămâne în România să-și bucure bunicii și părinții. Matei, lumina senectuții mele sper să nu facă acest lucru. De curând, fascinat de modelul tatălui mi-a spus că ia în calcul și medicina. Până la hotărârea definitivă mai sunt încă patru ani.
  • Vă mulțumesc, domnule profesor Dorin Sarafoleanu!

Interviu consemnat de Giorgiana Radu, AMPress

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare