Interviu cu prof.univ.dr. Ioan Bradu Iamandescu: Sfaturi pentru bolnavii alergici. Obezitatea constituie un factor agravant al astmului, la copil și la adult

Interviu cu prof.univ.dr. Ioan Bradu Iamandescu: Sfaturi pentru bolnavii alergici. Obezitatea constituie un factor agravant al astmului, la copil și la adult

 

– Stimate domnule profesor Iamandescu, ne apropiem de finalul acestui interviu-maraton. V-aș ruga, pentru cititorii nostri, să ne sintetizați câteva sfaturi. Este boala alergică o fatalitate, o putem preveni, de unde vin alergiile, ce șanse avem să ne ferim de ele?
– Bolnavii cu alergii confirmate vor trebui sa aiba in vedere o serie de masuri legate de frecventa transmitere genetica a bolii, având în vedere faptul că ,daca ambii parinti sunt alergici,copiii cuplului au şansa de 80 la sută de a mosteni boala si că sensibilizarea alergica are loc chiar în cursul sarcinii. Din acest motiv, casatoria cu o persoana alergica trebuie sa avertizeze pe ambii parinti despre posibilitatea transmiterii alergiei unuia sau ambilor parinti la copiii lor ,fapt care impune o supraveghere atenta a aparitiei primelor simptome de alergie la viitorii copii in special dupa varsta de doi ani: raceli repetate (alergie respiratorie), scaune diareice si retard ponderal (posibila alergie la laptele de vaca) si mai ales modificari cutanate precum piele uscata si eruptii urticariene sau eczematoase. Inca dinainte de nastere, mamele alergice sau casatorite cu un bolnav alergic, vor avea in vedere ca ,in timpul sarcinii, expunerea lor la alergenii la care sunt sensibile (respiratori sau alimentari, in special) poate contribui la ”validarea clinica ” a predispozitiei genetice a fatului.
De exemplu bolnavele alergice gravide vor trebui sa evite –pe cât posibil- zonele de vegetatie (daca sufera de polinoza ) sau casele de tara (daca sunt alegice la acarieni) iar cele cu urticarie sau eczeme vor trebui sa excluda din alimentatia lor o serie de alimente dintre care cele scrise pe etichetele de avertizare ale unor produse alimentare (gluten,telina ,alune ,nuci ,peste ,fructe de mare ,etc ).Un element cu rol de atenuarea evolutiei viitorului copil alergic este alaptarea naturala cu o durata cat mai mare, dincolo de 6 luni.
Dupa intrarea copilului la gradinita si in primele clase scolare trebuie diferentiate virozele respiratorii de alergia la acarienii –foarte numerosi in colectivitati ,mai ales in cazul unitatilor cu program prelungit . Copiii trebuie sa evite fast food-urile si, in genereral, alimentele preparate din comert, bogate in E-uri. Obezitatea constituie un factor agravant al astmului, la copil si la adult.
Utilzarea abuziva a antibioticelor si a analgeticelor contribuie la aparitia alergiei si intolerantei medicamentoase cu manifestari adesea severe precum edemul glotic sau socul anafilactic ce ameninta viata bolnavului care va tebui sa primeasca liste cu familii de medicamente care pot da aceleasi manifestari severe daca sunt readministrate dupa accidentul alergic si trebuie stiut ca alergia medicamentoasa persista tot cursul vietii.
Trecand la protectia fata de alergenii identificati,trebuie spus ca medicii alergologi au liste cu masuri de protecție fata de acarienii din propria locuinta, in special cu schimbarea lenjeriei de pat cu cea existenta in prezent , confectionate din materiale necomestibile pentru acesti dusmani vii-sensibili la aerisirea si uscarea locuintelor dar si la ger si, desigur, la anumite substante, acaricide. Importanta este evitarea locuintelor bogate in acarieni (case igrasioase dar si casele vechi de tara ) iar copiii alergici la pisici sau caini nu pot sa participe la onomasticile colegilor care au in casa asemenea surse de alergeni.
Frecvent, apar eruptii urticariene dupa scaune diareice dar cel mai bine pentru un bolnav cu urticarii recidivante este sa intocmeasca un jurnal alimentar in care sa noteze toate alimentele consumate in ultimele 12-24 ore pentru identificarea lor de medicul alergolog.

Referitor la posibilitatea vindecarii alergiei respiratorii (rinita sau astm ) exista posibilitatea unui tratament de desensibilizare fata de principalii alergeni (acarieni si polenuri, mai rar la alti alergeni ) aplicata subcutan sau sublingual pe o durata de 3-5 ani .
In esenta, nu trebuie exclusa prezentarea bolnavilor la medicul alergolog, capabil sa-i orienteze pe calea unor masuri profilactice, adeseori simple.
– Vă mulțumesc, domnule profesor!
Interviu consemnat de Giorgiana Radu (pentru volumul în pregătire ”Greii medicinei românești)

Articole asemănătoare