Iohannis are consilieri proști, sau președintele e…?

Iohannis are consilieri proști, sau președintele e…?

Aud, tot mai des, că președintele Iohannis e prost consiliat. Că are cosilieri de doi lei, că la lipsa lui de experiență s-au adaugat și i s-au atârnat, ca un pietroi de gât, neputințele de pricepere ale celor care-i stau în preajmă. Cât comunică Iohannis cu cei din jur? Apelează la ei? Cât va mai fi până când președintele se va arăta dezvelit de mister, întreg în capacitățile lui intelectuale, cele care sunt?
Liberalii, în grămada lor nedefinită, în eclectismul lor asumat, făcând varză un trecut istoric prin combinația de omletă stricată cu o aripă FSN, au dat cu mucii în fasole, scuzați, la alegerile generale, cele mai importante într-o democrație, bazându-se exclusiv pe victoria lui Iohannis la prezidențiale. Numai că victoria s-a fumat mai iute decît o țigară, iar ei au tot șezut cu popoul pe cămeșă așteptând un miracol. De la cine? De la Iohannis! Păi președintele s-a cam înmormântat pe sine.Cum să-i mai salveze pe ai lui? Tăcerea înțeleaptă s-a dovedit neproductivă la un popor gălăgios. Muțenia le-a semănat multora cu prostia. Ura unora a mers atât de departe încât îl detestă pe Iohannis că-și iubește nevasta personală mai tare decât îl înjurau pe Băsescu pentru că o iubește pe Udrea.
Cert e că în clipa de față România democrată nu mai are opoziție. Ne-am întors, spre bucuria multora, care au nostalgia partidului unic, la un astfel de partid. Pentru ca tortul să fie bine ornat, respectivul partid unic – fiindcă eu chiar nu mai văd altul pe scena politică, firimiturile USR și mai ales PMP, nefiind decât niște scame pe paltonul roșu care domină Parlament, Guvern, tot – e concentrat din ce în ce mai evident într-un singur om. El se cheamă Liviu Dragnea. Abil, ghicind din ochi ce vrea poporul de la el și oferindu-i tot, chiar și imposibilul, stăpân pe verb, gălăgios cu calm, certăreț cu cumpătare. Tare! Omul, care și-a înlocuit pe nesimțite partidul, a trecut de la ”cine mai e și ăsta și în numele cui vorbește” (Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta, cel autoexilat acum pe o plajă americană), la ”eu am decis înființarea unor noi ministere”, ”eu voi îndeplini SINGUR, dacă ăilalți nu vor, programul România viitoare”, ”eu îl dau jos pe Iohannis dacă vreau” (și poate), ”eu, eu, eu”. Din gramatica asta din ce în ce mai rezumată, ”voi”, arătând opoziția, s-a volatilizat și, culmea, e pe cale să dispară în persoana încăpătoare a liderului său, și PSD-ul. Din acest motiv cineva numește inspirat partidul – PSD(ragnea).
Cine a omorât PNL? Cine l-a dat jos de pe soclu pe Klaus Iohannis, cu viteza cu care – îmi amintesc scena – era dat jos cu macaraua Lenin de pe soclul din fața Casei Scânteii? El însuși. Cum s-a dizolvat atât de iute președintele votat într-un iureș de speranțe? Cine-i vinovat sau, spre a fi pe placul altora, cine are meritul de a ne fi întors la partidul unic? Nu cumva chiar eroul-victimă, actorul Iohannis care poate juca perfect personajul Lentoare? Are consilieri proști domnul Iohannis sau domnia sa suferă de ceva ce mi-e greu să definesc, dar începe să miroasă a lipsă de vlagă și – asta pare – prostie?
Unii spun că guvernul care va fi validat după prânz e unul preponderent SRI. Alții că e un aluat Dragnea, frământat de mintea lui și pus sub forma unor soldăței de plastilină spre a-i da raportul. Dar dacă e un guvern SRI-Dragnea? Eu speram să fie, indiferent de culoare, un guvern al poporului român. Înainte de alegeri am scris că, sătul fiind și de unii și de alții, mi-aș dori un guvern de patrioți. Aștept să-i văd rostind, sub privirile lui Dragnea și Iohannis (ordinea nu e pusă din greșeală!), jurământul față de poporul român și să identific PATRIOȚII. Doamne ajută!

P.S.

A încălcat Iohannis, Constituția? Nu. A primit bani cu papornița la Cotroceni, ca-n vremea lui Băsescu? Nu. Și atunci de ce-i vinovat? Că n-a vorbit poporului român. Nu ca Băsescu, făcându-l din vorbe, saltimbanc ticălos, ci ca un om care ține la popor și-i  spune ce și cum, nu doar în campanii. Poporul român e ca în Sheherezada. Are nevoie și de povești. Nu să-l adoarmă, dar măcar să-l aline.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare