Iubita mea din zboruri clandestine

Iubita mea din zboruri clandestine

 

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e foarte dor de tine
Iubita mea din zboruri clandestine
De tine care semănai prea mult cu mine
În gând, în fluturi, în polen de-albine

Ne mângâiam cu plopii de cu seară
Cu plopii din cuvinte bunăoară
Și cu răchitele din primăvară
Nebuni de iarnă și-mbătați de vară

Mi-e dor de parcă nu te-ai fi-ntâmplat
Și nici eu nu aș fi adevărat
Și de poiana care ne-a fost pat
Și de înmormântatul nostru sat

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e foarte dor de parcă
Rămas pe-a țărmului pustie arcă
Te-aș tot zări departe, într-o barcă
Fără văslași care spre țărm să-ntoarcă

Mi-e dor, atât de dor îmi e de tine
Și nu-ți mai știu conturul foarte bine
Și nu mai știu cine-ai fost tu în mine
Regină dintr-un stup fără albine

Lucian Avramescu, 9 august 2017, Sângeru

Articole asemănătoare