Jazz și vocea, ca o liană verde a Silviei Dumitrescu, crescând dintr-o pădure metalică

Jazz și vocea, ca o liană verde a Silviei Dumitrescu, crescând dintr-o pădure metalică

Concert de jazz. Mai exact Jazz&Blues, la Sala Radio. Sunt, suntem, într-o lojă, cu un avantaj de orgoliu și cu dezavantajul de a fi la distanță de scenă. Cândva, pe această scenă, am recitat și eu poezii de dragoste și chiar am realizat spectacole. În dreapta noastră e băiatul Silviei Dumitrescu. Pianist. E cu o fată frumoasă alături. Pe scenă, vedeta serii e mama sa. Am primit invitația cu o strângere de inimă. N-am fost niciodată la un concert de jazz. Am ascultat jazz pe apucate, cu încântări plictisite uneori. Cum să ascult, legat în zbilțul scaunului, două ore, o muzică oarecum străină mie, care-și are publicul ei educat, pasionat, specializat?
Număr, în orchestra Big Band Radio, dirijată de Ionel Tudor, pe care-l știu din niște jurii în care am împărțit, pe muchie de cuțit, chifteaua succesului unora, 18 instrumentiști. Dintre ei, 13 suflă în saxofoane, sau alte goarne strălucitor metalice. Sunt o pădure de alamă. Pădurea sufla ritmic. Dintre copacii de metal se ridică, liană catifelată, cu frunze guturale și moi, vocea Silviei Dumitrescu. O știu de când cânta piese de Adrian Enescu, nimerite și pe versurile mele (conform Adinei Popescu, actrița, soțul ei a compus vreo 25 de piese pop, majoritatea pe versuri de Lucian Avramescu, dar asta-i din alt cântec). Ascult. Îmi vine să mă ridic în picioare, dar n-o face nimeni. Apoi o fac toți. Sub loja mea dansează, cu nevastă-sa și dă din brațe, Mădălin Voicu, pe care l-am văzut ultima oară într-o sală de concert la Bruxelles, unde el era dirijor. Păcat că a intrat în politică. Dar și asta e altceva.
Cântă Silvia Dumitrescu, într-un concert care numără 33 de ani de scenă ai ei și e dedicat campaniei ”Auzul e un dar. Nu-l ignora”. Auzul e un dar. Depinde și ce ți-e dat să auzi. În lumea în care trâim poate fi un dar acela de a fi surd. Cântă superb Silvia care parcă debutează a doua oară, mlădiindu-se felin în ritmuri de jazz și blues.
Toată lumea e în picioare. Și eu. La cererea publicului, Silvia Dumitrescu revine în scenă învelită în buchete de flori. Cântă dintre flori. Microfonul e o crizantemă, o lalea, o ramură de salcâm înflorit? Nu știu. Sunetul curge ca un parfum de primăvară. Felicitări! Au trecut orele și eu am jazz în auz, în suflet, în aerul din zona bătrânului Radiou, acolo unde mi-am petrecut o bună parte din viață.

Articole asemănătoare