Jungla românească

lucian avramescu 2 2

O față încruntată transmite indicații: Nu mai lăsați copiii din clasele mici să meargă singuri la școală. De la școală trebuie să vină, de asemenea, însoțiți. Învățați-i pe cei mai măricei să aibă o atenție distributivă pe stradă. Să se uite și în față și în spate și pe laterale. Să nu urce în lift cu persoane necunoscute.
Dacă am trăi în jungla africană, ce indicații de protecție s-ar da? Ori deja suntem într-o junglă mult mai hapsână și pânditoare prin colți de fiară la orice colț de uliță sau bulevard?
O carte sinistră a junglei a arătat aseară politica. Fiara cea mai puternică, leul cu alură de hienă, a sfârtecat o altă lighioană care-i tăiase calea. Ce a făcut poporul în timpul ăsta, cel care nu era inclus în piesă? N-a apărut nimeni să dea sfaturi în legătură cu apărarea sa în astfel de împrejurări. Poporul, în fața politicii, e la fel de neajutorat și expus riscurilor violului, asasinatului, buzunăririi, ca și școlarii din clasele mici. Poporul trebuie dus de mână de bunici prin jungla politicii. Bunicii au murit. Cine să-l mai ducă de mână, ferindu-l de hienele care sfârtecă, mereu hămesite?

Da, zice-se, dar poporul e unica forță. Aseară poporul PSD a arătat – cu mici excepții care vor fi sfârtecate în curând, așa cum a amenințat hiena din vârf – o față jalnică. Un subșef care s-a crezut un timp șef al Executivului și începuse să fie cum ar fi trebuit să fie, și-a îngălbenit nădragii pe el și a pupat onctuos mâna care l-a pus și s-a întors apoi asupră-i cu un dos de labă. ”Iertare stăpâne, că eu, în nemernicia mea”…Și și-a dat demisia în genunchi, sub genunchiul celui ce-l strivea ca pe o gâză. Sub același genunchi stă și, așa cum merg lucrurile, va sta și în viiitor, poporul român care se găsește din nou pe pagina primă a ziarelor lumii. Ce, a făcut iar revoluție, l-a dat jos pe Ceaușescu? Nu, presa străină notează cu ironie și îngrijorare că e invers.
Jungla românească e din ce în ce mai perfidă. Unul mic, dar nu atât de mic încât să nu astupe cu portretul lui ecranele toate, face mereu ce are chef. Își însoțește gesturile cu o șiretenie care amestecă zâmbetul de sub mustață cu rânjetul dinților de culoarea nicotinei, încât ai lui nu mai știu dacă-i mângâie sau îi belește de funcții, dacă palma e de strângere de mână, superior îngăduitoare, sau a devenit deja dos de labă. Aseară, vrând să arate, cum se zice la crâșmă și nu doar, că i se rupe, a făcut din nou o demonstrație că jungla are un singur răgnet de fiară, o singură voce. Pentru ca pădurea să stea mută și să audă, prădătorul suprem poate urla, paradoxal, încet, poate șopti ordinele. Tăcere, deci, să poată fi auzit. ”Am o mână proastă, zice autoironic, la premieri și la alți vreo zece!”. Ce se va întâmpla cu ceilalți, mai exact opt, pe care ”i-a lăsat să scrie”? Exact ce s-a petrecut cu puținii, jalnic de puținii care i s-au opus până acum.
Nu vă lăsați copiii singuri pe străzi! Da, dar avem polițiști care-i apără, nu trăim în junglă! Ba trăim. Jungla românească a cuprins totul. Feriți-vă cât mai puteți, oameni buni, mai ales de cei ce vă conduc și de cei plătiți să vă apere.

Parteneri