Maghiarii sau UDMR nu serbează Ziua Națională?

L-am auzit, cu ceva timp în urmă, explicând, cu argumentele lui, de ce nu serbează ungurii din România, Ziua Națională, care-i a Marii Uniri sau, cum îi zic eu, a Reîntregirii. Kelemen Hunor, politicianul din vârful UDMR, a spus cam așa: Și dacă v-ați unit ce ați realizat? În 100 de ani n-avem (n-aveți?!) autostrăzi, nivelul de trai e scăzut. Românii părăsesc România nu de trai bun! Ascultându-l, îi dai dreptate politicianului maghiar. Din toate dreptățile pe care le are, cea cu plecarea românilor care au devenit un fel de popor migrator, cum erau acum un mileniu și ceva ungurii, e cea mai dureroasă. Da, aproape un sfert din populația țării s-a risipit în patru zări și nu de belșug.
M-am gândit apoi unde nu are dreptate domnul Hunor. Unirea s-a făcut fiindcă trecutul, istoria, populația majoritară din Transilvania o cereau și o legitimau. Unirea nu s-a făcut pe angajamente de a face autostrăzi și nici pe inteligențe manageriale care s-au dovedit absente sau vândute. S-a făcut pe un patriotism care s-a mai stins azi, inclusiv prin contribuția domnilor hunori, politicieni ai minorității maghiare care au zgândărit, ca și unii majoritari, identici în interese, un subiect care le-a convenit și din care au făcut, și unii și alții, bani. Un cetățean din Harghita îmi spunea un lucru cutremurător. Sunt născut în Miercurea Ciuc. Știu și maghiară și română la fel de bine de pe strada unde am copilărit și de la școala unde am învățat, unguri și români în aceleași jocuri și în aceeași bancă și în aceeași iubire de copilărie, de țărână, de viitor. Dacă l-aș fi întrebat dacă-i ungur sau român sau mixt, cum sunt sute de mii în România, era nu doar inutil și irelevant, ci jignitor. El mi-a spus că politicienii fac măgăria de a despărți copiii pe școli. Ungurii în una, românii în alta! Mă mir că nu vor să-i despartă și pe străzi și cartiere! – a mai zis harghiteanul.
La târgul de carte Gaudeamus am întâlnit-o pe cântăreața Maria Nagy, cu care am colaborat în tinerețe și pe care n-am văzut-o de ani și ani. Ce faci Maria? Unde trăiești? Trăiește în Ungaria unde s-a măritat cu un neamț. Și mi-a mai zis că-i e dor de locul în care s-a născut și de oameni îi e dor, fiindcă ”ungurii din Ungaria nu-s ca noi”. Am tresărit! Adică unguroaica Maria Nagy se simțea mai din România și mai acasă, aici? Da!
Domnul Hunor, un politician inteligent și abil, de altfel, calcă strâmb în excesul de a pune în cârca românilor uniți eșecurile țării. Eșecurile sunt și ale lui. UDMR, pentru a lua doar ultima perioadă istorică, a fost mai mereu în guvernul de la București și a avut mai mereu miniștri, secretari de stat. Ce au făcut pentru țara asta miniștrii UDMR? Au făcut exact ce au făcut și miniștrii partidelor zis autohtone, dar autohton e și partidul domnului Hunor: bani și averi pentru ei. Cum arată Harghita și Covasna? Rău ca nivel de trai, cu drumuri desfundate, dar cu oameni minunați pe care i-am întâlnit, dându-mi o mână de ajutor, la Spitalul județean din Miercurea Ciuc, unde toți erau maghiari și toți erau OAMENI, oameni de omenie cu românul din mine care suferise un puseu de tensiune pe fondul unui infarct mai vechi.
Pleacă românii din România? Pleacă. Pleacă și ungurii din Ungaria, de cum s-au deschis ireversibil granițele. Unii unguri plecați din Transilvania la Budapesta simt dorul de acasă, iar acolo, ca și sașii plecați în Germania, sunt priviți nițel cu superioritate. Sunt priviți uneori ca niște venetici. Așa am înțeles din discuția cu o artistă unguroaică, româncă prin certificatul de naștere.
Am făcut multe cu Reîntregirea în perioada regalității. S-au năruit multe sub sovietici și în comunismul autohton despotic, care ne ținea în ger în case și la cozi pentru un pui de Crevedia, de la trei noaptea. Din România Gogoneață s-au mai rupt bucăți. Basarabia e țară separată. Bucovina de Nord e în Ucraina și tot așa, de jur împrejur. Au desăvârșit pustiirea guvernele postdecembriste care, și cu contribuția miniștrilor maghiari, au vândut tot, au dărâmat tot. Are dreptate domnul Honor? Are. Dar cea mai mare dreptate o are când n-are deloc. Atunci când e construită pe o fumigenă electoral-politică. Ungaria n-are ce face cu Transilvania. În cel mai scurt timp, fiindcă cei mai mulți maghiari din România trăiesc în București și în alte părți, nu doar în Harghita și Covasna, împrăștiați prin țară, disipați în familii mixte, Parlamentul de la Budapesta ar deveni majoritar românesc! Asta mi-a spus-o un ungur de la București.
De ce au făcut românii adunați la Alba Iulia, pe Câmpia Libertății, Marea Unire? Nu pentru autostrăzile devenite vile și vărsate în conturile politicienilor de toate naționalitățile, în ultimii aproape 30 de ani, ci pentru că așa era firesc. Istoria o cerea. Mileniile o cereau. Marile puteri au zis DA, fiindcă au înțeles că istoric era drept. Ce s-a strâmbat? S-a strâmbat iubirea de țară în sufletul pustiu al multora, iar când pustiul e în autoritatea unor indivizi care decid, e rău.
Unirea nu a fost și nu e un program electoral, ci viața însăși a unui popor. Sunt convins că maghiarii-români nu țin doliu, cum grăiește politica, de Ziua Națională a țării care e și a lor. La mulți ani, România, cu toate sufletele pe care le mai ai în tine, chiar dacă, fizic, unii-s plecați în lumile largi! La mulți ani, cu teritoriile tale toate, unele acasă, altele furate! La mulți ani, țară cu oameni de omenie, indiferent de etnie! Să dea Domnul să fie bine, pentru toate sufletele care respiră în pieptul tău și inimile care bat în tine și pentru tine!