Mizeriile vechi, o bună cortină pentru cele de azi

Mizeriile vechi, o bună cortină pentru cele de azi

 

Mă uit dacă, după ”marea desecretizare” a numelor celor care acum niște ani au vizitat SIPA, se iscă, la simpla pronunțare , cutremur. Aș! Sunt 22, cei mai mulți anonimi. Dacă au fost acolo, i-a trimis cineva. Cine i-a trimis? Marea ”dezvăluire” nu ne dă lămuriri. Iată ce notam eu acum câteva zile, când secretul era încă împachetat, iar ministrul de la Iași ni-l plimba, ademenitor, pe la nas:
Discuție relaxată despre SIPA, parolă compusă din abrevieri, care a inflamat curiozități și a snopit emisiunile TV. SIPA e sandviciul de dimineață și săpunul cu care se ung seara ștreangurile iluzorii. O port, discuția, cu un coleg din zona investigațiilor ziaristice, de care eu m-am despărțit în tinerețe, găsindu-mă inapt s-o practic.
– Ce e SIPA asta, de fapt?
– De fapt e un fel de SRI mai mic, din multele cioburi în care s-a spart securitatea. Misiunea era să-i caute de secrete, de momente fără țoale pe ei, pe magistrați.
– Și cine plătea pentru asta?
– Cine?! Eu, tu, noi!
– Nu m-ai înțeles!Cine voia să afle, să știe? Cine era interesat să afle cum arată în alcov un magistrat, bărbat sau femeie, și la ce trebuia pentru națiune chestia asta?
– Știi ”O scrisoare pierdută”?
– Ce întrebare-i asta? Normal că știu intriga, tămbălăul politic…Am în cap replici!
– Ei, cam de așa ceva e vorba și aici. O scrisorică, o înregistrare, o poză cu judecătoarea sau procuroarea fără chiloți …
– Ce suferințe are Justiția dacă una sau unul au o viață intimă mai zburdalnică?
– Are, mai ales dacă respectiva judecătoare e în pat cu unul pe care urma să-l condamne! Sau un procuror pe plajă la Miami cu unul pe care-l caută de corupție într-un dosar greu!
– Cu de-astea s-ar fi ocupat SIPA, crezi tu?
– Și din astea. Sau mai ales din astea! Nu cu accent pe corupție, șpăgi – mai greu de dovedit -, ci pe viața intimă.
–  Îmi amintesc, după 90, o întâmplare, zic eu. Unul voia să-mi vândă o poză cu o persoană plimbată de colegi beată într-o roabă, prin anexele procuraturii unde lucrau toți și seara puneau de-o beție. Dama cam bea, dar asta n-a împiedicat-o să ajungă mare, în guvern. N-am vrut poza, dar am urmărit cu interes evoluția respectivei. Nu știu dacă acea întâmplare i-a dijmuit cariera care e, în continuare, înfloritoare.
– Cine crezi că a bântuit, cum a spus ministrul de azi al Justiției, prin arhivele SIPA, la ceas interzis?
–  Uită-te cine strigă cel mai vârtos și cere desecretizarea!
–  Păi știu vreo doi, care par uneori unul și același – Băsescu și Udrea. Dar nu-i văd pe ăștia umblând pe furiș prin arhivele securității croite să-i înfunde pe magistrați!
–  Pe ei, nu-i vezi! Dar nu trebuiau să meargă direct. Aveau și au încă servitori care pot face treaba asta.
–  Coldea?
–  Coldea dacă avea nevoie de informații de acest gen le avea fără să-și deplaseze el epoleții!
–  Pe cine ar vrea să înghesuie Băsescu, Udrea, dacă tot i-am pomenit, și, probabil, alții ca ei, folosind detalii de pantaloni în vine?
–  Pe mama în niciun caz, că a murit!

Viața publică se rotește azi, ca la ringhișpil, din ce în ce mai amețitor, în jurul subiectului SIPA. Ce va ieși de aici? Ca de obicei, probabil, nimic. Poate că prin casele judecății tremură niscaiva nădragi purtați cu dungă și asudă tivurile unor rochițe rămase neșifonate. Dar cam atât. Așa încheiam însemnările mele care, observ, n-au fost contrazise frontal, astăzi, joi, de Înălțare, când scriu, după ce domnul Toader și-a probat vitejia.
Avem, iată, lista celor 22 care au penetrat SIPA, care au pătruns în odaia marilor secrete, care … Cei mai mulți sunt slujbașii altora. Ce au căutat, pe cine, cu ce ”scrisorici” compromițătoare au plecat? Au șantajat pe cineva? Pe cine?
Marea dezvăluire de azi, orfană de nume sonore – ar fi două sau trei -, fiindcă numele sonore nu se duc ele direct să făptuiască lucruri murdare, e un – scuzați – fâs. Și apoi, ”dezvăluirile” de acum un deceniu sunt o bună cortină pentru mizeriile și suferințele de azi.

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare