Nicolae Dragoș: Răspuns amânat

Nicolae Dragoș: Răspuns amânat

 

– Spune-mi Tu, Masă a Tăcerii,
Care știi atâtea fără să rostești un Cuvânt:
„Cum de s-au predat Neadevărului
Cuvintele lumii, mistificându-ne crezurile
Și viețile, și lumina zilei,
Până și întunericul nopților?

– Spune-mi Tu, Poartă a Sărutului,
Care ai adunat icoane călătoare
Să-ți deschidă, două câte două,
Drumul spre dincolo,
Spune-mi tu:
„Cum de au devenit îmbrățișările
Semne ale Neadevărului
Și cătușe trădătoare?”

– Spune-mi Tu, Coloană fără Sfârșire,
Tu, care chip metalic i-ai dat luminii,
Când umbră și când flacără devenind,
Spune-mi Tu:
„Cum și de ce drumul în sus al privilor
S-a înstrăinat de demnitatea stâncilor,
Lăsându-se învins de starea
De somnolență a materiei,
Fără a afla unde s-a ascuns
Pasărea zborului, pasărea de aur a luminii
Și ne-a văduvit de dreptul
La aripă și la cântec?”

…Tăcere. Tăcere de ceruri trădate.
Până și Luceafărul,
Împietrit, nemuritor și rece,
Tace și tace,
În ceruri cernite,
Deși, de veacuri
El știe răspunsul.

Răspuns amânat.

( din volumul „ Casa din cuvinte” )

Articole asemănătoare