Nocturnă fără pian

Nocturnă fără pian

Femeia mea te chem în astă seară
E-o seară nesfârșită, milenară
Ce nu dă-n iarnă și nu dă în vară
Te chem și-aș vrea să vii ca prima oară

Iubita mea uitată într-o gară
Vino din nou în rochia ta ușoară
Să-mi fii buchet de maci la subsuoară
În noaptea ce se-anunță milenară

Ți-am fost eu felinar, fi-mi felinară
Femeia mea cu trupul de vioară
Trupului meu fierbintea lui brățară
Care nemuritor îl înconjoară

O noapte infinită mă-nfioară
Poate-am murit și nu vom mai fi iară
Și-a putrezit și rochia ta sprințară
Purtată-atunci, cândva, odinioară

Și nu mai ai nici trupul de vioară
Nici macii mirosind în ierni a vară
Un infinit lugubru ne măsoară
Și nici nu mai ieșim ca prima oară
Fluturi frumoși în altă primăvară
Lucian Avramescu, 16 noiembrie 2017, Sângeru

Articole asemănătoare