Noroc cu Paștii, că am devenit ”mai buni”

Noroc cu Paștii, că am devenit ”mai buni”

Paștii ne fac, ne-au făcut, cică, ”mai buni”. Aiurea! Starea naturală de gâlceavă, a noastră și a omenirii, a continuat și-n lumea creștină și-n altele. Dacă Iisus ar mai fi judecat din nou, tot la răstignire ar merge și tot Baraba ar fi preferatul mulțimii.
Cât au butonat ai mei televizorul, cea mică mai ales, căutând ceva care se cheamă Soy Luna, au trecut peste câteva emisiuni de dezbateri care arătau ca-n noaptea cuțitelor electorale. Unul a început cu Hristos a Înviat! și a terminat cu ”escrocul ăla”, indicând un adversar politic, că doar nu pe el în oglindă.
Vremea, între timp, după ce ne-a amăgit cu strălucirea ei de tingire frecată cu detergent solar, s-a întunecat ca un tuci și adună, la țară, familia într-o odaie. Cea cu foc în sobă.
Am fost la Înviere, scurt, pentru lumină, cu care am fugit la morții din cimitir și apoi acasă, pentru desfătări culinare.
Vecinul, popă, mi-a confiscat un copac uriaș, pe care l-am cumpărat de la alt vecin și, fiind pe năsadă, a căzut în grădina sfinției sale unde cultivă buruieni. N-a vrut să mi-l mai dea. ”A căzut la mine, e al meu!”. Copacul e înalt cât două clopotnițe puse una peste alta și cu o circumferință că abia îl cuprind două persoane. Între două slujbe, popa l-a tăiat bucăți, cu drujba, aducând trei enoriași zdrahoni în ajutor, și l-a cărat sub polata lui pentru iarna care vine. Dacă, zic eu, îți zboară o găină a ta la mine în curte, devine a mea, nu ți-o mai dau? Cu găina e altceva, mi-a răspuns, mimând înțelepciunea regilor din Vechiul Testament, omul bisericii: Mi-o dai îndărăt, că-i pasăre!
Așa o fi. Doar copacul meu nu s-a nimerit pasăre, ca atare va încălzi, iarna care vine, sobele omului în sutană!
În rest, ce să zic? În noaptea de Paști, americanii au cărat un portavion în zona Coreei de Nord, după ce regimul de la Phenian a mai încercat să dea cu praștia atomică o bombiță de câteva tone, care a căzut iar aiurea, ceea ce arată că nu toți se pricep să dea cu atomica. Enervat, Unchiul Sam le-a transmis că îi face Irak dacă nu se potolesc, iar liderul ăla grăsuț, Kim al nu știu câtelea, a răspuns că-i gata de război și a mai tras un pas de defilare cu toate muierile și bărbații nației, să se afle ce putere la unison au.
Da, n-am devenit mai buni, nici măcar cât ține o Înviere. Vorba ăluia care se certa și se ciomăgea de o viață cu altul, nimeriți umăr la umăr lângă icoane. Mă, eu nu îți… Cristosu mă-tii, că suntem în Sfânta Biserică, dar când om ieși afară o să vezi tu!

Doamne, ajută! Hristos a Înviat! – zic și eu, încercând o smerenie care sper să fie reală și să mă țină. Pe mine și pe Domniile voastre, că pe alții nu contez!

Abonează-te la noutăți

Articole asemănătoare