Nu cred că de Paști va mai învia cineva

0 82

Fiica mea m-a chemat la Denie. N-am mai fost de când eram copil și în seara asta înconjuram biserica, fericiți și gălăgioși, noi, țâncii. N-am mers, spre dezamăgirea copilei care face religie la școală.  Rămas acasă, caut să văd ce scriam în urmă cu câțiva ani de Paști. Iată un text care mă sperie. Îl recitesc. E scris de mine. Iată-l:

Copil fiind, îmi așteptam înfrigurat un bunic pe care l-am iubit și care murise. Firește că n-a venit de Înviere, spre dezamăgirea micului creștin ortodox. Sub streașina de șindrilă a bisericii mele din sat, cântând la miezul nopții, cu preotul deodată, ”Hristos a Înviat din morți cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le”, nici măcar Iisus n-a mai înviat, așa cum a făcut-o cândva. Suit la Dumnezeu-tatăl, care l-a cam abandonat pe cruce, de unde acel oftat care poate fi și al îndoielii ”Eli, eli, lama sabachthani”, Iisus n-a mai vrut să se arate printre noi. Nu-l mai merităm, poate. Mama, tata, morții mei mulți, din ce în ce mai mulți din cimitirul satului, au primit lumina Învierii și au stat mai departe pitiți în oasele lor de subpământ. Degeaba i-am stropit cu vin și le-am aprins lumânări. Degeaba au cântat popii. De două mii de ani și ceva așteptăm, unii dintre noi pănă murim la rându-ne, miracolul care nu se mai petrece. Nimeni nu mai învie, așa cum o spunea Eminescu, ”căci morți sunt cei muriți”. Sau poate că miracolul Învierii are alt sens și trebuie să se petreacă doar în noi, iar așteptarea celor dragi este zadarnică.
Paștii rămân un miracol sau ar trebui să rămână. Credința o ai în tine, când o ai, iar prilejul-pretext este să iubim, să iertăm, să sperăm. O facem? Cei mai mulți ne prefacem c-o facem.
Am fost sunat de amici cu urări de bine. Am sunat la rându-mi prietenii pe care-i am. Toți au spus ”Hristos a Înviat!”, iar eu le-am răspuns mecanic ”Adevărat a Înviat!” și salutul ăsta, fiindcă a ajuns o formă de salut, ține loc de bună ziua. Nimic mai mult, nimic mai departe.
Ca niciodată, parcă, acest Paști a trecut peste lumea pe care o cunosc bleg și tocit, iar peste unii tragic. Odată isprivită alergătura după târguieli,  totul a devenit somnolent, ca într-o siestă. Nimic nu mai impresionează. Nici tragediile nu mai sunt ce-au fost. O fată de 17 ani din Vaslui, a cărei mamă n-a venit din Italia de Paști, așa cum promisese, iar copila își trăia întrebările și neliniștile adolescenței lângă o bunică neputincioasă și senilă, s-a spânzarat în pod în noaptea Învierii. E și moartea o formă de renaștere. Unei bătrâne dintr-un sat vecin i-au fost furate cele două capre, unica ei avere, exact cum se petrecea acum mulți ani într-un sat oltenesc. Numai că acum furtul s-a petrecut de Paști. În hârtii, hoții figurează drept creștini. Sărbătoresc și ei, în felul lor, Învierea, după ce, în Săptămâna Patimilor au omagiat chinul Mântuitorului, plănuind, la o bere, jaful.

Paștii, de la an la an, ne consacră așa cum suntem, toate învierile trecând peste noi ca o furtună care începe tare și dă, în final, în brânci. Înmuiați de bucate, îl evocăm pe Iisus nu ca pe Mielul Domnului, ci ca pe o friptură. Unii, întrebați ce semnifică acestă sărbătoare au răspuns că e ziua în care se mănâncă miel, iar cei mai docți au spus că de Paști s-a născut… Hristos! E un pas al emancipării din bucătărie spre maternitate. Ce-i trist e că biserica, slujită de simbriași bine hrăniți, auriți mai abitir ca altarele, nu face nimic spre a întoarce oile rătăcite.Un uriaș zornăit de aurării astupă murmurul discret al năpăstuiților încrezători în Înviere.

Așa scriam acum niște ani, nu mulți. Acum n-aș mai scrie astfel. N-aș mai scrie deloc. Aș vrea, firește, să învie bunicul, dar am îndoieli că Domnul va îngădui minunea. Sunt creștin ortodox. Încerc să nu am îndoieli, să cred fără a cerceta. Așa voi face. Mâine noapte voi merge la Înviere și voi cânta, împreună cu ceilalți care au venit să ia lumină, nu să se înjure, cum fac destui, Hristos a Înviat! Apoi voi duce o lumânare aprinsă la cimitir, la morții mei mulți și dragi care aș vrea să învie, măcar nițel.

Lucian Avramescu

 

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.